marți, 28 decembrie 2010

Management si Self Management. Paradoxuri.(I)

Salve!

Cam asta e perioada in care obisnuiesc, cel putin in ultimii 4 ani, sa imi stabilesc obiective pentru anul urmator. Obisnuiesc sau mai degraba imi propun si „trag de mine” sa ma obisnuiesc – inca nu simt ca am transformat activitatea asta intr-un adevarat reflex, inca mai am nevoie sa-mi impun o disciplina.

Dar am ales sa fac asta, nu o fac pentru ca asa fac si altii, pentru ca am vazut in filme (moda americana cu New Year`s Resolutions) sau pentru ca am auzit din vreun training ca „asa e bine”. Pentru mine procesul are si sens si logica, am evoluat de la an la an si ma bucur sa revad cum l-am adaptat si perfectionat incat sa-mi fie din ce in ce mai util.

Nu despre procesul in sine as vrea sa va povestesc azi ci despre o mica ciudatenie pe care am realizat-o acum ceva timp si care  mi-a revenit in atentie in perioada asta.

Mi s-a intamplat sa cunosc foarte multi oameni pasionati, care petrec ore in sir la birou, muncesc foarte mult si sunt dornici sa devina lideri mai buni si manageri mai eficienti, oameni care au creat sisteme complexe de lucru cu echipele lor, planificari in sistemul Balanced ScoreCard, instrumente de tracking de obiective sau cine stie ce alta minunatie care sa-i aduca mai aproape de atingerea rezultatelor. Am intalnit oamenii astia atit in AIESEC cat si in alte organizatii si putem vorbi chiar si de oameni „in toata firea”, angajati sau manageri in diferite firme.  

Vazand ca sunt atit de multi oameni care  investesc atita timp si energie in munca lor (m-am si recunoscut printre ei la un moment dat), m-am surprins la un moment dat intrebindu-ma de ce nu am investi macar o parte din aceasta energie pentru „managementul” propriei vieti?.. Cum de suntem foarte priceputi la a crea „obiective strategice”, KPI si „planuri de actiune”  pentru organizatiile in care lucram  dar nu suntem dispusi sa  facem acest efort pentru vietile pe care le traim?

Spor si voie buna!

sâmbătă, 27 noiembrie 2010

Tommorow`s shoes - exemplu de antreprenoriat social

Preluat de pe www.npr.org 
Salve!


Am citit un articol fain recomandat de Cristian Lupsa  (de la Decat o revista)si m-am gandit ca e fain de dat mai departe.


E un exemplu de proiect din zona de antreprenoriat social initiat de Blake Mycoskie. Amicul a creat un brand de incaltaminte (TOMS) pe gustul tinerilor, cu promisiunea ca fiecare pereche cumparata sa se transforme intr-o noua pereche de incaltaminte pentru tineri din familii sarace din America Latina.


E foarte misto povestea lui, o puteti citi in intregime aici.


Spor si voie buna!

marți, 23 noiembrie 2010

Swimathon - avem 4 inotatori pentru YouthBank Iasi!

Salve!

Va promiteam ca o sa revin cu vesti despre activitatea Fundatiei Comunitare Iasi si iata ca o fac.

Weekendul asta avem un eveniment-oportunitate in Bucuresti! Se numeste Swimathon si reprezinta un concurs de inot cu cauze caritabile. Practic fiecare inotator are un grup de sustinatori si o cauza pentru care trebuie sa inoate cat mai multe ture de bazin in 60 de minute. Pentru fiecare lungime de bazin fiecare dintre sustinatorii sai se anagajeaza sa doneze o suma de bani pentru cauza respectiva - incepind cu 1 leu/bazin.

Suntem norocosi sa avem o echipa de 4 inotatori care sustin grupul de liceeni YouthBank Iasi:

  • Radu Mustata- also known as Tziparu'
  • George Dragne- also known as Nemo
  • Alexandru Peligrad- also known as Rechinu'
  • Laurentiu Iakab- also known as Balena
Imi place la nebunie conceptul de Swimathon si sper sa reusim sa facem proiectul asta si in Iasi in 2011! Pina atunci va invit sa sustineti echipa din Iasi cu o suma modica (1 leu/bazin) prin completarea acestui formular: http://goo.gl/JHGuH  (specificati Iasi la localitate)

Spor si voie buna!

PS In fotografiile de mai jos ii puteti vedea pe 2 dintre inotatorii nostri: Radu Mustata si George Dragne


vineri, 19 noiembrie 2010

Youthbank la Iasi!

Salve!

Mi-am dat seama, cu regret, ca nu am mai postat vesti despre cum progreseaza initiativa de a crea Fundatia Comunitara Iasi.. Asadar, ma bucur sa va anunt ca proiectul avanseaza binisor si ca:
- am alcatuit Consiliul Director in format complet
- am selectat un director executiv ambitios si pus pe treaba - Catalin Constantin
- suntem aproape sa obtinem un sediu

Continuam activitatea de stringere de fonduri si speram ca din ce in ce mai multi ieseni care vor sa faca si sa simta o schimbare sa ni se alature. In contextul asta ma bucur sa anunt si ca suntem pe cale sa implementam primul proiect al Fundatiei - YouthBank Iasi!

Programul YouthBank incurajeaza responsabilizarea tinerilor, initiativa civica si contribuie la dezvoltarea comportamentului filantropic al acestora. Programul este administrat de catre un grup de adolescenti, selectati si instruiti in acest scop, si urmareste: constituirea, promovarea si administrarea transparenta a unui fond special destinat proiectelor implementate de catre liceeni.

In toamna asta colegul nostru Mihai Ursache s-a ocupat de promovarea proiectului in liceele iesene si in curand vom cunoaste componenta echipei.

Zilele urmatoare voi reveni si cu o noua stire despre un eveniment ce va avea loc la sfarsitul lunii si sper sa va starnesc interesul incat sa ne sprijiniti!

Spor si voie buna!

sâmbătă, 6 noiembrie 2010

3 motive pentru care nu as da spaga

Salve!

Cu totii cred ca stim care sunt motivele pentru care am da spaga, azi m-am gandit la cel putin 3 motive bune pentru care nu as vrea sa fac asta in ruptul capului!

1. Pentru ca as perpetua un sistem care ma calca pe nervi!
2. Pentru ca mi-as reduce capacitatea de a fi competitiv in raport cu concurenta - spaga elimina impulsul de a fi activ, de a crea, de a inova..
3. Pentru ca as deveni santajabil si as intra intr-o hora din care nu cred ca poti iesi usor.

Mai stiti si alte motive?

Spor si voie buna!

luni, 18 octombrie 2010

Finantare pentru antreprenori sociali!

Salve!

Am aflat dintr-un newsletter primit recent ca Guinness lanseaza a doua editie a concursului de proiecte de antreprenoriat social Guiness for Good.

Au la dispozitie un buget de 3,7 milioane de euro si isi propun sa finanteze 30 de proiecte din toata lumea.

Termenul limita de depunere a proiectelor: 10 noiembrie 2010 - ar fi tare sa citesc intr-o zi ca printre castigatori este si un roman!

Mai multe detalii aflati de pe site-ul lor.

marți, 28 septembrie 2010

Cum putem eficientiza transportul public? Lectii din Zilina

Salve!

Au trecut deja 3 saptamini de cind locuiesc in Zilina, Slovacia – un oras din zona de nord a tarii, aproape de granita cu Cehia si Polonia. Poate ar fi multe de povestit despre experienta din Slovacia (mai ales ca am privilegiul sa lucrez intr-o companie foarte antrepenoriala si intr-un domeniu nou pentru mine – waste management) dar prefer sa ma opresc astazi asupra unui aspect cotidian care m-a impresionat: transportul public. M-a impresionat realmente, pentru ca aveam impresia ca Slovacia e mult mai aproape de realitatea din Romania decat cea din Austria!
Harta transport public in engleza! Are sens, nu?
Daca ma raportez la Iasi, autoritatile noastre chiar ar cate ceva de invatat de la slovaci! In cele 3 saptamini de cand folosesc troleibuzele si autobuzele din Zilina am devenit convins ca sunt cu mult in fata noastra, in multe privinte. Le enumar cele mai importante:

1. Statiile sunt (majoritatea) bine ingrijite – au banci din lemn cu acoperis, harta a transportului public si instructiuni in limba engleza! In plus, unele au si indicatoare electronice care iti arata care este urmatorul troleibuz/autobuz care soseste si cat timp ai de asteptat.

Statie din Zilina, SLovacia
2. Toate mijloacele de transport in comun sunt prevazute cu un sistem de navigatie (citeam de pe site-ul lor ca nu sunt GPS-uri ci o instalatie radio) si respecta orarul cu precizie de invidiat! Uneori pierd troleibuzul daca intarzii un singur minut si ma gandesc ca e cel mai bun de training de punctualitate pe care l-am experimentat!! (spre comparatie, in postul Tramvaiele se mai schimba, oamenii ramin povesteam experienta de a astepta vreo jumate de ora dupa un tramvai)


3. Aspectul cel mai important poate – aproape toate statiile au automate de bilete! Imi aduc aminte si acum de cat ori m-am frustrat anul trecut in Bucuresti pentru ca in primele luni eram nevoit sa iau un autobuz de la statia de metrou pina acasa si, cum deseori ajungeam dupa ora 20,  toneta de bilete  era inchisa. Aveam vreo 6 statii pe care le parcurgeam cu emotia unui infractor care asteapta sa fie prins.. Dincolo de confortul cetatenilor (poti cumpara bilete non-stop) cred ca pentru autoritati ar trebui sa primeze economia de resurse, insa!
Automate de bilete
Citeam la un moment dat ca in Bucuresti exista nu mai putin de 300 de tonete de bilete! Asta inseamna ca prin introducerea unor automate s-ar putea economisi sume imense de bani, iar o parte dintre angajatii de la tonete (eu am numarat 748!! conform datelor publice de pe luna August 2010)  ar putea fi redirectionati catre control, fapt ce ar determina o crestere importanta de eficienta si mult mai multi bani la capitolul venituri – asa cum rezulta dintr-un articol foarte interesant de pe blogul Subiectiv.ro). In Iasi exista doar aproximativ 55 de tonete (conform informatiilor de pe site-ul RATP) – asta inseamna insa cam 100 de vinzatori de bilete! (conform unui articol aparut in Iasi Plus). Iata insa ca la noi tendinta este invers – de la control, inapoi la tonetele de vinzare a biletelor – asta am aflat dintr-un articol aparut recent in Ziarul de Iasi.. Dl. Adrian Mihai (directorul de resurse umane) lamureste lucrurile printr-un citat care spune totul despre cum este condusa compania asta: Ca sa nu-i dam afara, le-am gasit un alt post.” De parca scopul fundamental al RATP este sa ofere locuri de munca, nu sa asigure in mod eficient (cu minim de resurse!) si sustenabil transportul in comun!

4. Site-ul regiei de transport are si o varianta in limba engleza -  pentru turisti caracteristica asta este esentiala, am ajuns sa aflu pe cont propriu! Dincolo de asta, site-ul slovacilor este plin de informatii utile (poti afla chiar si unde sa te cazezi in Zilina), tinut la zi Uitati-va la deosebirea dintre site-ul companiei  din Iasi si cel al regiei din Zilina !

5. O uimire personala – folosesc un numar egal de troleibuze si  autobuze! Asta inseamna ca transportul public din Zilina este mult mai ecologic si ca exista o modalitate in care transportul electric cu troleibuzul este rentabil! Eu traiam cu impresia ca la Iasi s-a renuntat la troleibuze datorita costurilor fixe exorbitante (intretinerea retelei electrice, defectarea frecventa a troleibuzelor etc) insa incep sa cred din ce in ce mai mult ca e o greseala de management. Asta numai daca stau sa ma gandesc la sumele exorbitante investite in calea de rulare a tramvaielor..in mod cert o investitie in reteaua electrica pentru trolee nu avea cum sa coste si sa necesite la fel de mult timp..

Compostor in autobuz
Cu exceptia reintroducerii troleibuzelor, cred ca toate lucrurile de mai sus se pot implementa in maxim un an de zile, iar traducerea site-ului nu cred ca ar dura mai mult de 2-3 zile. Poate or avea nevoie de voluntari? :)

Spor si voie buna!

PS Sper ca am fost constructiv si am oferit ceva solutii, dincolo de frustrarile personale ! La partea cu traducerea chiar ma ofer voluntar, daca se apuca cineva gasiti datele mele la pagina de contact!

duminică, 26 septembrie 2010

Cele mai implicate judete in Let`s Do It Romania! (actualizare)

Salve!

Astazi revin cu situatia actualizata pentru datele din 21 septembrie.

Asadar, Topul final  in functie de numarul de echipe:
Si Topul final in functie de indicele de implicare ( cati locuitori exista raportat la numarul de echipe LDIR, cu cat mai putini cu atit mai bine):
Asadar, situatia nu s-a schimbat in comparatie cu statisticile din 18 septembrie:)

Numai bine!

marți, 21 septembrie 2010

Ryan Air si conceptul lor de fun(d)raising :)

Salve!

Daca as scrie despre faptul ca Ryan Air  doneaza 100 000 lire unor organizatii caritabile probabil ca orice cititor de pe blogul asta ar spune "Bravos! Era de asteptat, nu-i mare scofala!"...in ideea ca ne asteptam ca orice companie serioasa sa aiba o politica de responsabilitate sociala.

Asa ca, vestea nu e ca doneaza banii astia :) Vestea e ca folosesc o metoda de fundraising.. care iese in fata prin inovatie. Uitati-va mai jos.. si o sa imi dati dreptate, e foarte tare ce sa mai!


Termenul limita pentru primirea aplicatiilor din partea ONG-urilor este 28 septembrie - nu mentioneaza daca se adreseaza doar ONG-urilor din UK asa ca merita incercat! Detaliile despre formularul de aplicare sunt disponibile aici.

Eu chiar sper sa stringa cei 100 000 de lire din vinzarea calendarelor si sa nu fie doar marketing, dar oricum ar fi important e ca banii astia ajung sa fie investiti intr-un scop caritabil.



Sper sa apuc ziua in care sa vad si Blue Air sau o alta companie romineasca care sa faca acelasi lucru!

Spor si voie buna!

luni, 20 septembrie 2010

Cele mai implicate judete in Let`s Do It Romania

Salve!

Am primit pe Facebook situatia cu numarul de echipe inscrise in campania Let`s Do It Romania pina pe 18 septembrie si m-am jucat un pic cu cifrele sa vedem cum stam cu "implicarea" de fapt.

Ca sa fac o comparatie relevanta am raportat  numarul de echipe la populatia din fiecare judet, datele provenind de la Recensamintul facut de INS in 2002. Nu am putut aloca foarte mult timp asa ca am luat doar primele 10 judete (in functie de numarul echipelor inregistrate).

Iata cum arata topul in functie de numarul de echipe:


Si iata care sunt de fapt judetele cu cetatenii cei mai  implicati (cu cat sunt mai putini locuitori la 1 echipa LDIR, cu atit mai bine):



Ardealul ramine fruntea si de data asta, in Top 5 figurand Clujul, Timisul, Sibiul si Brasovul :)  Interesant, nu?

Iasul este pe locul 4 in functie de numarul de echipe si pe locul 6 raportat la populatie. Avem o crestere buna (27%) in ultimele 3 zile asa ca sper sa avem o pozitie mai fruntasa pina in Ziua Z :) Daca sunteti in Iasi si cititi postarea asta cu siguranta puteti avea o contributie! Inscrierile se fac aici.

Spor si voie buna!

sâmbătă, 18 septembrie 2010

The Giving Pledge - varianta romineasca

Autor: Art Streiber; revista Fortune
Salve!

Probabil cu totii am mai auzit, macar in treacat, prin presa despre initiativa unor miliardari americani de a-si dona jumatate din avere pentru a sustine cauze caritabile. Cred ca prin luna August se intampla toata povestea, insa marturisesc ca nici eu nu am acordat prea mare atentie povestii. In afara citirii unui articol din Hotnews in care bogatii din Romania erau intrebati daca ar face acelasi gest nu am explorat prea mult subiectul..

Inca consider ca e un gest mult prea departe de realitatile rominesti din prezent, dar azi, in timp ce ma gandeam cum am putea sa abordam mai bine iesenii pentru a participa la subscriptia publica pentru infiintarea Fundatiei Comunitare Iasi, chestiunea mi-a revenit in atentie.

Si tot azi am realizat cu adevarat ca e o chestie cu adevarat mare pe care o fac oamenii astia! Din 2006, cind Warren Buffet a anuntat oficial ca-si doneaza averea Fundatiei Gates, ideea a evoluat si a fost imbratisata in 2010 de cateva zeci de miliardari americani. Printre ei se numara Michael Bloomberg (primarul  New York-ului), Paul Allen (co-fondator Microsoft), David Rockefeller sau celebrul regizor George Lucas.

Probabil ca fiecare dintre ei are propriile motive pentru a face acest lucru, suma care rezulta este intr-adevar uriasa (estimarile indica circa 600 de miliarde de dolari, conform unui editorialist Forbes), impactul potential este urias (asupra rezolvarii unor probleme globale, organizatii caritabile, altor miliardari samd)...  dar faptul ca o fac ca grup si nu fiecare separat mi se pare ca transmite un mesaj foarte important!

Pina la urma fiecare dintre ei dispun de resurse financiare formidabile, propriile fundatii si un trecut in care au sprijinit diverse cauze! De ce sa schimbe ceva? De ce sa renunte la "ego" pentru "noi", de ce sa faca intalniri si eforturi sa convinga alti bogatasi, de ce sa iasa dintr-o zona de confort pina la urma?

Pentru mine asta inseamna ca pina si cei mai puternici oameni din lume sunt constienti ca nu pot determina o schimbare importanta decat impreuna, prin solidaritate! Gestul lor exte extrem de semnificativ pentru ca este un gen rar de solidaritate, solidaritate pentru a face bine! O trasatura a civilizatiilor avansate, dupa parerea mea, o trasatura puternic dezvoltata a americanilor, poate una dintre cele mai raspunzatoare de faptul ca au ajuns in fruntea civilizatiilor umane in mai putin de 4 secole!

Si aici fac legatura cu Romania si tipul de solidaritate pe care il practicam noi - solidaritate pentru a elimina raul sau efectele lui (inundatii, navala turcilor, strins gunoaie samd), prea putin solidari cand e vorba de a cladi ceva. De altfel, acum cateva luni am scris un articol intreg pe tema asta - Solidari la rau, la bine, mai putin....

Eu cred ca va trebui sa schimbam lucrul asta daca vrem sa intensificam ritmul in care progresam ca natiune! Vorbim de o valoare umana pe care trebui s-o deprindem - sa sprijinim initiativele care fac creeaza, aduc ceva bine, nu repara un rau, poate sa fim mai gospodari si sa ne gandim la cum putem construi impreuna prosperitatea comunitatilor in care traim, sa (re)invatam sa construim comunitati reale!

Prin solidaritate in bine cred ca au construit americanii primele scoli, dispensare, drumuri samd. Pe atunci nu exista "Statul" de la care sa astepte sa le faca pe toate.. In continuare citez un paragraf din scrisoarea prin care Michael Bloomberg anunta ca se alatura acestei initiative:
"Making a difference in people's lives - and seeing it with your own eyes - is perhaps the most satisfying thing you'll ever do. If you want to fully enjoy life - give. And if you want to do something for your children and show how much you love them, the single best thing - by far - is to support organizations that will create a better world for them and their children."

Tot in aceasta idee, acum cateva luni am pornit o initiativa cu o serie de prieteni si cunoscuti pentru a infiinta o fundatie comunitara in Iasi. De atunci si pina azi ideea a evoluat foarte mult si suntem pe ultima suta de metri pentru a o pune in practica. Mai exista grupuri de initiativa care isi propun acelasi lucru in alte cateva orase din Romania (Bucuresti, Sfintu Gheorghe, Constanta etc) si sunt ferm convins ca aceasta miscare va continua in anii urmatori si va reprezenta o adevarata renastere a oraselor din Romania.

Va invit,asadar, sa va alaturati noua si sa exersati solidaritatea in bine pentru a construi o fundatie pentru un Iasi de care sa fim mindri si le multumesc celor care ne-au aratat incredere pina acum!

Spor si voie buna!

PS Va recomand sa vedeti emisiunea in care Charlie Rose ii intervieveaza pe Bill si Melinda Gates si pe Waren Buffet! O gasiti aici

joi, 26 august 2010

Nenea Iancu la Berlin

Preluare: teatrale.blogspot.com

Salve!

Saptamina trecuta am avut parte de o evadare de o saptamina linga Putna, in Bucovina, la bunici - loc de rasfat si desfatare, viata sanatoasa, plimbari pe dealuri, spart lemne si mult timp pentru citit!

Interesul recent pentru viata in Romania de la inceputul secoului XX m-a indeminat sa imprumut de la biblioteca un roman mai deosebit. Este vorba de romanul documentar  "Mitica si Nenea Iancu la Berlin" scris de Bogdan Badulescu si Olga Rusu. 

Romanul e construit in jurul corespondentei pe care o poarta Caragiale, auto-exilat la Berlin, cu prieteni si personalitati  din tara si cu "mult stimatul Herr Doktor" Paul Zarifopol - filolog roman care locuia in Leipzig.

E o carte spumoasa care il arata din belsug pe omul Caragiale, cu pasiunile si placerile sale (calatoria cu "zugul", adica trenul, berea Pfungstaedter, citirea nenumaratelor gazete din "Dacoromania", concertele de Beethoven si, mai ales, chermezele la beraria Sachsenhof din Berlin unde se lungea la dezbateri pina inspre dimineata), cu ideile sale despre arta, monarhie, conservatori, evenimentele vremii si cate si mai cate!

Dincolo de toate astea, corespondenta lui creaza portrete inedite ale unor personalitati ale vremii (Delavrancea, Take onescu, P.P. Carp, Garabet Ibraileanu, Dobrogeanu-Gherea samd) si un tablou tare interesant al Romaniei de atunci. Interesant pentru ca e foarte usor sa observam similitudinile, in trasaturile esentiale, cu Romania de astazi. Cand spun asta ma refer si la dorinta/tendinta de "modernizare" si "reformare" a tarii (asta facem si noi de vreo 20 de ani), la disputele din viata publica, ziarele transformate in "oficioase" de partid, scandalurile din viata politica (pe atunci Guvernul lui Carp era "cel mai dezastruos guvern din toate timpurile"), luptele parlamentare incarcate cu demagogie si cuvinte goale, afacerile necurate facute cu bani publici samd... Surprinzator pentru un om care a criticat virulent clasa politica, Caragiale s-a avintat in "lupta" pentru sustinerea lui Take Ionescu, mai mult in speranta unui loc in Parlament decat din convingere doctrinara... Asadar, privind din unghiul asta ajung tot la Eminescu si ale lui versuri "Toate-s noi si vechi sunt toate"...

Eu credeam ca domnia Regelui Carol I a fost o perioada de aur pentru Romania (din multe puncte de vedere chiar a fost) insa cartea asta a mai nuantat lucrurile si imi dau seama cat de greu este de judecat in mod rational, obiectiv o situatie sau un context "la cald". Concluzia mea este ca e nevoie de ceva timp care sa treaca peste ziua de azi ca sa stim ce s-a intamplat cu adevarat pentru ca, daca ne referim la perioada vizata de romanul asta, prin ochii lui Caragiale, putem crede ca e o Romanie aflata in decadere si dezastru..Si astazi stim prea bine ca nu e cazul.

Oricum, cartea merita din plin sa fie citita si poate fi gasita in bibliotecile publice! Daca nu v-am convins eu mai fac referire la o recenzie scrisa de Iulia Blaga pe care o puteti citi aici.

Spor si voie buna!

sâmbătă, 21 august 2010

Panouri solare in folosul comunitatii

Salve!


Azi am aflat de un proiect foarte util si interesant desfasurat de Asociatia Viitor Plus (mentionez in treacat ca este una dintre cele mai importante organizatii din Romania care implementeaza proiecte in domeniul dezvoltarii durabile).


Care este ideea?


In weekendul 3-5 Septembrie Viitor Plus organizeaza o sesiune de construit panouri solare la Eforie Sud. Astfel, cei care sunt la mare in perioada respectiva pot invata sa-si construiasca propriul colector solar " in doar 4 ore intr-o atmosfera relaxata si interactiva oferita de specialisti!" iar la sfarsit participantii vor primi cate un ghid de construit panouri solare.


Si mai interesant este ca scopul principal al proiectului este echiparea taberei de copii „Casa de Piatră” de la Eforie Sud, judeţul Constanţa cu instalaţia de încălzire a apei menajere pe bază de energie solară.  Detalii mai multe despre cum puteti participa aflati din documentul pdf de aici  sau de pe site-ul asociatiei.


Din punctul meu de vedere proiectul asta este un exemplu de cum poti imbina in mod reusit protejarea mediului si rezolvarea unei probleme din comunitate cu o activitate fun si instructiva si sper sa se bucure de succes si de o participare cat mai numeroasa!


Discutam si cu colegii mei din grupul de initiativa pentru infiintarea Fundatiei Comunitare Iasi  ca este exact genul de activitate pe care am dori sa o finantam in Iasi si avem toate intentiile sa reusim!




Spor si voie buna!



joi, 19 august 2010

Femeile vor schimba lumea!

Salve!

Preluat de pe : NY Times
"In many poor countries, the greatest unexploited resource isn’t oil fields or veins of gold; it is the women and girls who aren’t educated and never become a major presence in the formal economy. With education and with help starting businesses, impoverished women can earn money and support their countries as well as their families. They represent perhaps the best hope for fighting global poverty."


O prietena imi povestea saptamina trecuta de un articol foarte interesant pe care il citise, pe tema rolului urias pe care il vor juca femeile in constructia viitorului nostru... Glume, haz si totusi, in spatele acestei afirmatii sta o intreaga teorie.

Azi chiar mi l-a trimis si, dupa ce l-am citit, am ramas cu un gand de "Da, asa e! Femeile chiar vor schimba lumea" incat m-am gandit sa-l promovez si sa fie citit de cat mai multi oameni.

Mi-a placut pentru ca e bine scris, povestile sunt inspirationale si ilustreaza situatii reale, de viata iar opiniile autorilor sunt prezentate echilibrat si sunt argumentate cu cifre si fapte. Ceva rar de gasit in presa de la noi din pacate.

Va mai intrig cu  un citat si va recomand sa-l cititi in intregime aici:


“Women hold up half the sky,” in the words of a Chinese saying, yet that’s mostly an aspiration: in a large slice of the world, girls are uneducated and women marginalized, and it’s not an accident that those same countries are disproportionately mired in poverty and riven by fundamentalism and chaos. (...) focusing on women and girls is the most effective way to fight global poverty and extremism."


Va las pe voi sa trageti concluziile si va anunt ca sunt intotdeauna deschis la o dezbatere buna pe tema asta:)

Spor si voie buna!

PS Apropo, in  Decat o revista, numarul 2 a aparut un articol ("Romania lor") pe aceeasi tema - tinerele femei care schimba in bine lucrurile in Romania. Vi-l recomand cu caldura.

marți, 17 august 2010

S-a lansat postul de director executiv pentru Fundatia Comunitara Iasi

Salve!

Revin cu vesti si oportunitati cu privire la initiativa de infiintare a Fundatiei Comunitare Iasi.

Zilele astea am avut primele intalniri cu personalitatile pe care le avem in vedere pentru a face parte din Consiliul Director si a conduce Fundatia. Avem si primele raspunsuri favorabile si speram ca in curand sa putem face publica lista cu numele celor care au acceptat.

Avem si o oportunitate interesanta - am lansat anuntul de angajare pentru postul de Director Executiv al Fundatiei, practic cautam persoana potrivita pentru a duce aceasta initiativa pina la capat si pentru a construi or organizatie puternica si de impact in Iasi.

Detalii cu privire la responsabilitati si procesul de selectie sunt prezentate pe site-ul Fundatiei, la adresa www.fciasi.ro


Totodata, ii asteptam pe toti cei care cred in ideea de fundatie comunitara  sa participe la subscriptia publica pentru infiintare. Vorbim de o suma fixa de 100 de lei pentru a permite unui numar cat mai mare de ieseni sa contribuie. Detalii gasiti aici.

Numai bine!

duminică, 8 august 2010

Articol savuros, a la Plesu

Salve!

Preiau un articol cu adevarat savuros despre Valentin Stan - "omul cu laptopul" de la Antena 3, publicat de Andrei Plesu acum ceva vreme in ziarul Adevarul. (indraznesc sa preiau articolul integral intrucat, din pacate, linkul nu mai este activ pe site-ul cotidianului )

Nu mai are rost sa precizez ca subscriu 100% la opiniile domnului Plesu, nu? Indraznesc sa sper, insa, ca "personajul cu laptopul" va disparea de pe ecranele televiziunilor mai repede decat publicul pe care il cultiva..


Spor si voie buna!


Cu laptopul pe maidan - de Andrei Plesu
Sursa: http://www.buchjournal.de/
Spectacolul analizelor de politică externă livrat de dl Valentin Stan la emisiunile dlui Gâdea merită un premiu special pentru entertainment. Asistăm, de fapt, la o mică tragedie naţională, dar o tragedie drapată în hohote de rîs: rîde şi telespectatorul, rîde şi dl Gâdea, şi dumneata, şi eu, dar mai ales rîde dl. Valentin Stan, unul dintre cei mai fericiţi inşi din cîţi ştiu.Portretul lui e simplu: la antipodul lui Socrate, dl Stan, ştie că ştie: n-are dubii, n-are lacune, n-are ezitări. E informat, ”se prinde” repede, umblă la dedesubturi sibilinice. Memorie nu trebuie să aibă. Are laptop. Dar pînă la urmă nu contează ce şi cît ştie. Fabulos e stilul, vocabularul, mis en place. Dl Stan vorbeşte cam aşa: ”Domnu`  Gâdea, băieţii de la Washington negociază cu rusul fără să ne spuie, iar noi suntem fraierii tîrgului. Da nici ruşii nu-s proşti. Fac mişto de Condy Rice cît cuprinde.

Nu e prima dată cînd americanii şi-o iau în freză de la ruşi. Dnu` Gâdea, mă urmăriţi? Fiţi atent aici! Aţi văzut ce zic americanii de turci şi de Marea Neagră? N-aţi văzut! Păi să vă spun eu: zic pe dos decît ambasadorul nostru la Washington. Ăla nu-nţelege nimic. Îl îngînă pe Cioroianu. De ce? Fiindcă toţi sunt proşti. Proşti făcuţi grămadă! Mai avem unu pe-aici, un băiat, Băsescu, care în ultima clipă a schimbat macazul, l-o fi învăţat careva: bă, las-o mai moale, că altfel ai terminat-o cu băieţii. Păi cine conduce lumea dnu` Gâdea? Aud? (Dl. Gâdea, luat repede, se bîlbîie, încearcă o glumiţă şi zice "Bush?"). Nu tăticu`‚ Putin! Ce zice el? Să le tragem cu turcii în mufă la români!

Pe americani, chestia asta îi lasă rece. Problema lor e că nu mai au levier la ruşi. Că altfel ştii cum le-ar cînta? (Dl Stan cîntă: Good bye, my love, good bye…), după care imită valurile mării şi se strîmbă de rîs. Dar hai să vedem ce zice viceconsilierul pentru apărare al lui Bush. Dnu` Gâdea, eşti cu mine? (decalc după engleza trans-atlantică a dlui Stan: Are you with me?). Ia ascultaţi! (Urmează un zgomot de laptop. Dl Stan ascultă euforic ceva ce noi nu auzim. Rîde. Comentează:  "Poftim? Cum? Ce-a zis?" adică:  ” Nu-i aşa că nu vă vine să credeţi, bă, boilor?!").

După această avalanşă retorică, în care tehnologia de vîrf colaborează cu şmecheria de birt şi cu o volubilitate de şpiţer nevrotic, e musai să-ţi pui cîteva întrebări:

1. Cum reuşeşte dl Cristoiu să rămînă atît de serios şi deferent cînd monologhează dl Stan?

2. Cum de nu-şi dă seama dl Gâdea că, ales de dl Stan pe post de mînă moartă (”Alo! Dnu` Gâdea, mă urmăreşti?”), nu-i rămîne decît să facă figură de tăntălău?

3. Cum de nu-şi dă seama dl Stan că, vorbind aşa cum vorbeşte, ratează doi iepuri deodată? Pe cei care vorbesc ca el îi doare în cot de politica externă. Iar cei care se ocupă de politica externă nu vorbesc niciodată ca el şi nu-l pot urmări decît înmărmuriţi. Dl Valentin Stan face parte din categoria (destul de răspîndită) a acelora care nu se pot convinge de inteligenţa proprie decît tratîndu-i pe toţi ceilalţi drept imbecili. Va sfîrşi perorînd ghiduş, scuturat de orgasmul propriei competenţe, dinaintea unei mulţimi de umbre, cărora să le poată spună, din cînd în cînd: ” Bă, prostănacilor, are you with me?”

vineri, 6 august 2010

Tramvaiele se mai schimba, oamenii ramin.

Salve!

Azi, dupa ceva vreme, am mers cu tramvaiul  in Iasi pe ruta 5  (Dacia -Tutora), prilej bun pentru  o "mica frustrare cotidiana" dar si pentru a face niste conexiuni si a desprinde niste concluzii.

Desi s-au inlocuit  tramvaiele vechi (fabricate de firma ceha Tatra) cu unele mai moderne, s-a  schimbat si o parte din calea de rulare si, teoretic, ar trebui sa se poata circula mai repede.. am asteptat peste 25 de minute in statia de la Familial (cartierul Alexandru). Personal ma indoiesc ca asta ar fi graficul orar pe care trebuie sa-l urmeze..

Trecind peste nemultumirea asta, probabil la ordinea zilei pentru zeci de mii de ieseni,  imi permit o parafrazare a unui vers celebru: tramvaiele se schimba, oamenii ramin. Mai precis oamenii si un anume mod de a gandi si de a actiona,  care nu se va transforma prea curand, din pacate. Ma refer aici atat la cei cu functii de conducere cat si la marea majoritatea a angajatilor regiei, fie ca e vorba de vatmani, soferi, mecanici sau vinzatori de bilete care nu par a fi deprins regulile jocului intr-o "economie de piata" in care "clientul nostru este stapinul nostru".

Intamplarea face ca tot azi am citit, cu oarecare amuzament, un articol recent (dintr-un supliment al Revistei 22) in care dl. Adrian Vasilescu (consilierul lui Mugur Isarescu) era intervievat si concluziona la un moment dat ca "in tara asta tinjim dupa un alt stil de organizare a muncii".

Acum, sincer, daca e sa ma gandesc la sirul de tramvaie si autobuze care stau si asteapta la capatul liniei, cu vatmani care citesc gazeta si dezbat "situatiunea" sau la zecile de angajati ai regiei care petrec 8 ore pe zi vinzand bilete in tonete (munca demna de suplinit prin instalarea unor automate care functioneaza 24/7) in loc sa fie in mijloacele de transport pentru a efectua controale..
..nu-mi ramine de spus decat " Dreapta vorba, organizarea muncii sa traiasca si sa mai poposeasca si pe la noi..!"

Altfel, degeaba vor aparea prin orasele noastre tramvaie precum cele din Oradea (vezi foto), regiile noastre vor lucra tot cu eficienta de pe vremea tramvaielor Tatra. Ca acum, adica.

Spor si voie buna!

luni, 26 iulie 2010

Oameni care respira normalitate.

Salve!

Poate ca in mod normal nu as scrie un post despre asta - insa, in contextul in care suntem asaltati de comportamente "anormale" la tot pasul, simt ca e important sa comunic o stare de firesc care m-a cuprins weekendul asta.

Am cel putin 3 lucruri pentru care pot fi recunoscator:

Unu. M-am intalnit cu colegii mei din liceu, cu o parte dintre ei  nu ma vazusem de ani buni, poate chiar de la ultimile zile dupa BAC. A fost tare bine! Dincolo de  rasete si amintiri cu profi si episoade de "glorie", drumul  spre casa in care am insotit-o pe Larisa - a urmat Litere dupa liceu, specializarea Engleza si acum e profesoara la o scoala de cartier - a fost inspirational de-a dreptul!

Inspirational pentru ca Larisa imi povestea de experienta ei de tinara profesoara, de modul in care pregateste lectiile (preda la clasele 1-4) si  de responsabilitatea pe care o simte pentru formarea elevilor ei.. E tare placut si reconfortant sa mai auzi asta din cand in cand, nu numai despre salarii taiate, frustrari si nemultumiri .. Larisa vorbea pe tonul omului normal care, dincolo diferite neajunsuri,  are o satisfactie din munca lui..si mi se pare mare lucru!

Doi. Tot cu colegii de liceu de care pomeneam mai sus am fost Sambata intr-o "excursie rurala", la Ruginoasa, la nea Liviu. Dumnealui e pensionar, fost profesor de istorie, fost primar al comunei. Un om asezat, gospodaros - o curte mare, umbroasa, cu iaz si acareturi pentru gaini, curci, iepuri, caruia ii face mare placere sa primeasca tineri si sa mai stea la povesti. Pe noi ne-a servit cu o tochitura moldoveneasca (cu brinza "chiar de oi" - cum exclama o prietena!) cu o mamaliga pe fund de lemn si un vin "fraguta" - o aroma care mi-a ramas pe limba pina seara tarziu...

Daca vreodata vreti sa iesiti un pic din oras si sa scapati de clasicul gratar, dati-mi un semn si va dau datele de contact ale lui Nea Liviu - va primeste cu bucurie in gradina lui si cu siguranta o sa ramineti cu o amintire de pomina!

Trei. Duminica seara l-am ascultat pentru prima data pe domnul Ion Mitican vorbind despre Iasul vechi, cu precadere de zona actuala a Pietii Unirii. Dincolo de farmecul povestilor pe care le spune (intrunirile unionistilor de la Hanul Bacal, constructia Hotelului Traian samd)  domnul Mitican "expira normalitate"  si o imparte cu cei care binevoiesc sa-l asculte. Transmite valori, imbie tinerii la initiative, transforma personalitati din trecut ( Alecsandri, Maiorescu, Nicolae Gane samd) in modele pentru noi, cei de acum..

Pe domnul Mitican si pe altii asemenea lui ii puteti intalni in unele seri in Mojo, o cafenea noua pe strada Cuza Voda.

Spor si voie buna!

vineri, 16 iulie 2010

Liceean? Vara? GROW!

Salve!

Am o veste buna pentru liceenii din clasele a 10-a si a 11-a ! Un proiect cu traineri internationali la care poti participa vara,  o sansa faina sa faci mai mult, sa te cunosti mai bine, sa-ti dai seama ca traiesti inconjurat de oportunitati si sa vezi cum le poti fructifica!

E printre primele proiecte la care am lucrat cat am fost in AIESEC; in 2007 se numea START ME iar din 2010 se desfasoara la nivel national si se numeste GROW. Niste oameni inimosi de la Scoala de Valori au ganduri mari cu proiectul asta si in parteneriat cu AIESEC sunt convins ca o sa iasa lucruri mari!

Va incurajez din toata inima sa aplicati, in Iasi si in alte 13 orase!

Spor si voie buna!

luni, 12 iulie 2010

Despre romani si unguri. Altfel

Salve!

In pachetul primit cu ocazia participarii la TEDx Iasi era si o revista pe care am lasat-o uitata prin casa timp de saptamini bune..

Am redescoperit-o azi - se numeste Decat o revista, am inceput sa o rasfoiesc lejer.. si intr-un final am ajuns s-o citesc cap-coada :)

De ce?

Pentru ca e plina de texte de calitate, creative, scrise cu umor, despre oameni interesanti si proiectele la care lucreaza, despre generatia de tinere femei care schimba Romania, biciclete, magiun autohton 100% si cate si mai cate..

In fine parcurgand-o am dat peste un articol foarte bun, care trateaza tema relatiei majoritate-minoritate etnica, scris fara incrincenare si fara patima, dintr-o perspectiva personala care care aduce mai aproape romanii de maghiari si invers. Altfel, adica.


Se numeste "Un Magor, doua Magor" si e scris de Magor Csibi, fost europarlamentar, actual om de presa, implicat printre altele si in proiectul Caveman initiat de Hotnews.

Va redau doar cateva propozitii de la inceput si sper sa va faca placere sa il cititi in varianta completa:
"M-am nascut pe 13 octombrie 1980, la Miercurea Ciuc, chiar in inima secuimii. Nu spun ca a fost bine sau rau, asa s-a intamplat. Am primit o identitate dubla - maghiar si secui -, o singura limba, cea maghiara, si prea putine explicatii despre ce sunt. Oricum, cand ai o copilarie fericita nu prea conteaza ce esti."
Spor si voie buna!

luni, 28 iunie 2010

Revista 22 chiar merita!


Salve!

Am inceput sa citesc de cateva saptamini Revista 22 - auzisem de cativa ani despre ea si despre Grupul pentru Dialog Social insa, pina acum 3 saptamini, nu am avut imboldul necesar sa o cumpar si sa o rasfoiesc.

De altfel, "intalnirea" cu aceasta publicatie a fost intamplatoare si a avut loc intr-un orasel numit Radauti (judetul Suceava), in asteptarea unui maxi-taxi catre Iasi. Nu aveau un numar recent dintr-o revista de business si am zis sa incerc..

Si bine am facut! Drumul de 3 ore pina la Iasi a zburat ca prin minune!

Redactia isi defineste revista ca fiind "un saptaminal independent de analiza politica si actualitate culturala" - dupa ce am urmarit-o timp de 2-3 editii eu o recomand ca fiind o publicatie ce expira un aer de normalitate in mass media romineasca!
Poti gasi analize lucide a vietii politice si economice, interpretari ale climatului extern, recenzii de carte, interviuri cu persoane interesante - un cocktail bine dozat de bun simt, echilibru si dorinta onesta pentru a provoca "dialog social".

V-o recomand cu caldura, merita s-o cititi in format fizic - are un farmec aparte!

Spor si voie buna!

miercuri, 23 iunie 2010

Un proiect care entusiasmeaza instantaneu!

Salve!

Acum cateva zile am aflat de pe blogul Roxanei Rugina despre existenta unui proiect care aprinde entuziasmul instantaneu!

Se numeste Let`s Colour si a fost implementat cu succes in 4 tari deja: UK, Brazilia, India si Franta.

Din punctul meu de vedere cel putin cateva orase din Romania ar avea nevoie de o astfel de experienta transformatoare pentru a infumuseta spatiul urban dar si pentru a ne reda speranta ca se poate, ca depinde de noi, si ca putem aduce o contributie, indiferent de cine suntem si ce facem.

Ce presupune acest proiect? Va las sa descoperiti mai jos:



Inchei cu speranta ca intr-o zi Fundatia Comunitara Iasi, a carei lansare tocmai o pregatim,  va putea face acelasi lucru pentru Iasi!

Numai bine!

luni, 21 iunie 2010

Solidari la rau, la bine, mai putin..

Participarea la un training pe organizare comunitară desfășurat la inițiativa Centrului de Resurse pentru Participare Publică mi-a deschis ochii asupra unor aspecte interesante care se referă la modul în care gândim și interacționăm în comunitate.


Un exercițiu simplu și foarte semnificativ ne-a ilustrat cum funcționează comunitățile umane când se confruntă cu o problemă. Ne-am împraștiat scaunele în toată sala iar unul dintre participanți s-a ridicat in picioare pentru a reprezenta „omul rău” (personificarea unui individ sau grup de indivizi care doreau să facă un rău oarecare comunității). Acesta din urmă a fost direcționat în colțul sălii care se afla cel mai departe de scaunul rămas liber, cu scopul de a-l ocupa cât mai rapid posibil, fiind însă forțat, pentru a fi încetinit, să folosească mersul de pinguin. Firește, noi ceilalți, am primit misiunea de a-l împiedica să ocupe scaunul liber prin schimbarea scaunelor între noi, astfel încât să ținem „omul rău” permanent în mișcare.

Am constat în cîteva minute relevanța acestui joc și vi-l relatez tocmai pentru că sunt de părere ca reflectă realități și un mod de gandire care predomină in România. Ce s-a întamplat? Deși aproape toti eram convinși că vom reuși să învingem repede și fără dificultăți, am constat, cu evidentă frustrare, că în primele 5 minute nu reușisem să ținem „omul rău” departe de scaunul liber mai mult de câteva secunde! Apoi, treptat, am început să ne organizăm și să gândim modalități prin care să ne îmbunătățim „performanța”. Cu toată rușinea și fără să exagerez, recunosc că am avut nevoie de câteva zeci de încercări și aproape un sfert de oră pentru a învinge. Și ca să va faceți o idee, printre participanți se numărau lectori universitari, informaticieni, consultanți în accesarea fondurilor europene sau coordonatori de voluntari – în general persoane cu experiență în lucrul cu oamenii și în domeniul ONG...

Concluzia pe care am desprins-o cu toții? Cei care vor să fure, să înșele sau să facă un rău, la modul general, se organizează (de aici, probabil, și sintagma de crimă organizată), lucrează împreună! În schimb, oamenii de bine, cei care vor să îndrepte lucrurile, sunt mult mai rezervați și lucrează împreună sau se coalizează mult mai lent!

Dincolo de DEX, înțelesul și exemplificări ale solidarității în Romînia țin mai degrabă de înfăptuirea de rele decât facerea binelui... Solidaritate, așadar, începând de la mecanicul de locomotivă și magazionerul cu care tratează pentru a vinde motorină pe sub mînă, pînă la traficanți, vameși și polițiști de frontieră când e vorba de contrabanda de țigări; de la administratori de bloc și firme de montat termopane sau termoizolație, pînă la cea între reprezentanți ai autorităților publice și cei ai unor companii private care “colaborează” pentru a realiza caietul de sarcini într-o licitație publică sau, mai grav, între hoardele de mineri și reprezentanții puterii politice, cum am văzut în trecutul recent al României... Ei bine, aceștia găsesc cu toții energia și calea de dialog pentru „a da mînă cu mînă”, a trece peste disensiuni și puncte de vedere diferite ( care se referă la „modul de acțiune”, eventual!) pentru a ajunge la o cale de mijloc, o situație de cîștig reciproc sau “win-win”, cum s-ar spune!

Privind lucrurile într-o nuanță mai pozitivă, pare că noi românii suntem totuși solidari – poate fi vorba de „solidaritate cu cuțitul la os”- și când e vorba de repararea unui rău. Exemple, în acest caz, ar fi mobilizarea oamenilor în perioada inundațiilor din România, a donațiilor făcute în cadrul teledonului pentru victimile tsnumami-ului din 2004, a cutremurului din Haiti (2010) sau a unui caz tragic de boală semnalat de presă.

Cazurile de „solidaritate în bine” – pentru a face un bine – par a fi însă mult mai rare în România. Spun par întrucât, așa cum sesiza și Cosmin Alexandru într-un articol din Revista 22, răul e mult mai vizibil în societatea românească și e posibil ca situațiile în care indivizi sau organizații au reușit să colaboreze și să construiască parteneriate solide, renunțând la orgolii și la egoism, să răzbată mult mai greu în spațiul public românesc.

Trecând peste posibilitatea rezonabilă ca situațiile de acest fel să nu treacă de filtrul mass-media, cred că putem afirma însă că, atât în ansamblu cât și la nivel de individ, societatea românească nu are vocația solidarității, a constructivismului, a colaborării.

Nu sunt persoana potrivită pentru a judeca dacă am avut-o vreodată și am pierdut-o sau lipsa solidarității (spre bine) reprezintă o trăsătura intrinsecă a românilor încă de pe vremea dacilor sau a boierilor uneltitori din vremea lui Ștefan cel Mare sau Mihai Viteazul. În mod cert însă această lipsă reprezintă un simptom al neîncrederii existente între români și a absenței vizibile a mentalității și a simțului de apartenență la o comunitate.

Consecințele sunt fără îndoială nocive și, în fine, apare întrebarea ce este de făcut? Cum se reconstruiește încrederea? Cine este responsabil să facă acest lucru sau, mai românește (din păcate), de la cine să așteptăm asta? Biserică, justiție, politicieni.. sau societatea civilă?

Sunt de părere că societatea civilă are cele mai mari șanse să ofere exemple de „solidaritate în bine” și poate e cazul să o facă din ce în ce mai vizibil. E clar că mediul ONG ne oferă deja exemple semnificative de solidaritate pentru a repara sau a preveni un rău ( Pactul pentru București, spre exemplu, a fost semnat de aproximativ 40 de organizații neguvernamentale care se implică pentru salvarea unor clădiri cu valoare de patrimoniu cultural iar campania Let`s Do It Romania a adus la un loc alte câteva zeci de organizații și mii de voluntari pentru a curăța România de gunoaie). Nu avem însă suficiente exemple de solidaritate pentru a crea și implementa proiecte care să clădească ceva în România, nu să repare.

În acest context aș vrea să remarc parteneriatul construit de Asociația pentru Relații Comunitare, Fundația pentru Parteneriat și Fundația PACT, parteneriat care își propune, într-un final, refacerea încrederii în ideea de comunitate și în puterea comunităților de a-și modela mediul de viață prin înființarea fundațiilor comunitare.

Această inițiativă lăudabilă reprezintă un pas și poate deveni un exemplu că „se poate” și în România. Nu este de ajuns însă, și cu siguranță nu sunt singurul care se întreabă cum putem face mai mult pentru a aduce împreună oamenii care vor binele și care să formeze masa critică necesară pentru a crește ritmul dezvoltării și modernizării României?

miercuri, 9 iunie 2010

TEDx Iasi si IASHINGTON 2010

Salve!

Am aflat recent ca un grup de oameni pasionati de TED vor organiza un eveniment TEDx la Iasi pe 13 iunie 2010.

Sunt un mare fan TED si sper ca intr-o zi sa ajung la o conferinta globala in California - pina atunci va invit sa participati la editia pilot din Iasi si sa aflam mai multe "Despre fericire". Detalii pentru a va inscrie gasiti pe website.

Tot pe 13 iunie mai are loc un eveniment organizat de AIESEC, ca o avanpremiera a conferintei IASHINGTON 2010.

La "THINK- idei discursive" vor fi speakeri precum Ada Roseti, Răzvan Crişan, Valy Greavu, Vali Tătar sau Adrian Rândaşu - cu totii abordand tema "ce ii face pe oameni fericiţi?". În plus, se pare ca exista si un  invitat surpriză care va incerca sa ne schimbe perspectiva asupra conceptului de fericire, făcându-ne să ne amintim de lucrurile cu adevărat importante.

Inscrierile se fac aici iar taxa de participare este de 30 lei.

Spor si voie buna!

marți, 13 aprilie 2010

Update Fundatia Comunitara Iasi

Salve!

Acum cateva saptamini lansam o idee privind reabilitarea cladirilor din centrul istoric din Iasi prin infiintarea unei fundatii comunitare care sa aiba asta pe lista de prioritati.

Ne-am mobiliza in cateva zile si am creat un grup de initiativa pentru a trimite o scrisoare de intentie catre Asociatia pentru Relatii Comunitare care finanteaza infiintarea unor astfel de fundatii.

Ieri am primit o veste buna - scrisoarea noastra se afla printre cele 10 care au fost selectate pentru etapa urmatoare, urmand a avea o intalnire cu organizatorii pentru a stabili un plan de actiune pentru viitor.

Orice idee sau opinie pe aceasta tema este binevenita si o puteti exprima pe un grup de Facebook pe care l-am creat in acest sens. Va incurajez deasemenea sa va alaturati unei cauze, tot pe Facebook.

Multumesc tuturor celor care sustin aceasta idee si sper sa o vedem implementata cat mai curand!

Numai bine!

miercuri, 24 martie 2010

Renasterea oraselor din Romania!

O impresie larg împărtășită în România este că orașele noastre se confruntă cu numeroase provocări și neajunsuri, care țin atât de infrastructură (rețele de drumuri,  canalizare, termoficare, electricitate șamd) cât și de poluare, trafic congestionat, lipsa spațiilor verzi sau a oportunităților de angajare.

Mii de tineri absolvenți ai unversităților din marile orașe aleg în fiecare an să se stabilească acolo unde și-au finalizat studiile, majoritatea fiind atrași de speranța unui trai mai bun. Se produce astfel o polarizare la nivelul marilor așezări urbane, multe orașe de mărime medie sau mică confruntându-se cu un adevărat exod al tinerilor spre șanse mai mari de angajare, cumpărături în mall  și, poate, accesul la evenimente și activități culturale.

Autoritățile locale din multe orașe par a fi depășite de aceste dificultăți și constrânse să acționeze în baza unor bugete restrânse, care acoperă foarte puțin din necesarul de investiții în domeniile specificate mai sus. Dacă adăugăm și managementul defectuos al banului public, lipsa specialiștilor în instituțiile publice, birocrația și rata redusă de absorbție fondurilor europene nerambursabile, devine clar că o să fie nevoie să mai așteptăm ani buni pînă să ajungem să trăim în România la care visează generații întregi de oameni.

Astăzi aduc în discuție cel puțin o alternativă la așteptare!

În străinătate există de ani buni practica înființării fundațiilor comunitare – un mijloc eficace de implicare a cetățenilor și a instituțiilor societății civile în dezvoltarea comunităților locale. Asociația pentru Relații Comunitare (ARC) a adus acest model în România, în orașe precum Cluj și  Odorheiul Secuiesc și propune extinderea lui în cât mai multe orașe din țară.

Conform definiției propuse de către ARC  ”fundațiile comunitare sunt organizații care atrag fonduri din donații de la persoanele fizice și companiile dintr-o anumită arie geografică și care distribuie fondurile atrase către cauze caritabile din aceeași arie geografică, pentru dezvoltarea acesteia”.

Cum funcționează?

Același model de funcționare îl folosesc și unele dintre marile universități americane pentru a-și susține operațiunile. Conform unui raport al Asociației Universităților din SUA, făcut public pe 3 martie 2010, Universitatea Harvard dispunea în iunie 2009 de un fond permanent (endowment fund) în valoare de 26 miliarde de dolari! Astfel, cu dobânzile obținute Harvard și-a finanțat  44,1% din total cheltuielilor.
În februarie 2010 ARC și-a oferit suportul pentru înființarea unor astfel de fundații comunitare în România. La expirarea termenului limită pentru trimiterea s-au primit 32 de scrisori de intenție din partea unor grupuri de inițiativă, care au apoi șansa să primească și un sprijin financiar inițial în valoare de 10 000 de dolari.
Sunt curios sa vad opiniile voastre cu privire la șansele și rolul pe care l-ar putea avea fundațiilor comunitare  în a transforma orașele din România! 

marți, 16 martie 2010

Renovarea centrului istoric din Iasi?






Salve!

Inspirat de participarea la Bucuresti la o intalnire a grupului intitulat "Noii pasoptisti" vin cu o noua propunere.

Zona Cuza Voda sau centrul istoric al Iasiului ar merita cu siguranta o soarta mai buna si sunt convins ca, cu finantarea necesara, s-ar putea transforma intr-un loc reprezentativ pentru Iasi, atragand turisti si creand oportunitati de investitii.

In acelasi timp e putin probabil ca Guvernul sau Primaria sa aloce fonduri in sensul asta in perioada urmatoare...

Propunerea mea ar fi sa infiintam o fundatie comunitara care sa se ocupe de reabilitarea centrului istoric prin adunarea de donatii de la persoane fizice (dupa modelul „da un leu pentru Ateneu”) si din bugetele de sponsorizare ale companiilor din Iasi – poate sunteti familiari cu posibiliatea de a dona pina la 3 la mie din cifra de afaceri (atat timp cat e suma nu depaseste 20% din impozitul pe profit).

Sunt convins ca iesenii ar raspunde cu entuziasm la o astfel de initiativa si s-ar gasi arhitecti si specialisti care sa lucreze pro bono.

Avem 3 zile pentru a inainta o scrisoare de inetntie si putem primi chiar o finantare initiala de 10 000 de dolari, conform informatiilor de aici.

Ce parere aveti? Astept cu nerabdare comentariile voastre!

Spor si voie buna!

miercuri, 17 februarie 2010

Un romîn a creat Loteria Globală !




(...) Ideea i-a venit atunci când a participat la un seminar pe teme de dezvoltare durabilă și a realizat direcția în care evoluează planeta noastră. Alexandru declară că „Vremea corporațiilor create doar pentru a obține profituri uriașe trebuie să ia sfârșit”. El dorește implementarea unui altfel de model de business : „o afacere care este condusă într-un mod sustenabil, implicând toți stakeholderii cu obiectivul de a da înapoi societății”.

Care este ideea ?

Articolul complet poate fi citit pe Ziarul Deschis, aici.

joi, 11 februarie 2010

Lectii din Kenya. Wangari Mathaai.



(..)I s-au acordat numeroase premii și distincții, însă este demn de menționat că, în 2004, a devenit prima femeie din Africa și primul activist în domeniul protecției mediului care a primit Premiul Nobel pentru Pace . Odată cu primirea acestui premiu, Mathaai a declarat: „Am crezut întotdeauna că munca noastră nu a fost doar pentru plantarea unor copaci. A fost pentru a inspira oamenii să devină responsabili pentru mediul înconjurător, pentru sistemul care îi guvernează, pentru viețile și pentru viitorul lor. Odată cu primirea Premiului, am realizat că suntem auziți în lume.”


Puțin reflectată în presa românescă, povestea lui Wangari Mathaai poate reprezenta un exemplu că schimbările majore pot fi produse de la orice nivel al societății, și o ilustrare reușită proverbului care spune că „ O călătorie de o mie de leghe începe cu primul pas”.



Iata si cea mai recenta initiativa marca Wangari Mathaai:



Articolul integral poate fi citit pe Ziarul Deschis

luni, 8 februarie 2010

Solutie pentru problema cainilor strazii. (III)

Salve!

Sper ca propunerea mea sa fie interesant de parcurs si demna de luat in seama de catre cei care dispun de competente in domeniul asta.

Pentru a fi mai usor de urmarit am realizat o prezentare powerpoint pe care am pus-o pe slideshare si pe care o puteti gasi mai jos.



Articolul integral poate fi citit pe Ziarul Deschis

joi, 4 februarie 2010

Cainii strazii. Amploare si costuri. (II)



Salve!

In materialul de astazi (partea I o gasiti aici) revin cu o prezentare mai detaliata a situatiei, acoperind limitarile legislatiei in vigoare, impactul si amploare acestei probleme si costurile pe care le implica pentru noi ca indivizi si ca societate in ansamblu, precum si o serie de initiative existente.


1. Legislatia

Cadrul legislativ in domeniu este dat de Legea pentru protectia animalelor (L. 205 / 2004 disponibila aici) si o lege din 2008 care aduce modificari si completari (L. 9/2008 disponibila aici). Esential de retinut din cele 2 acte legislative este articolul 71 din L. 9/2008 care prevede ca " Este interzisa eutanasierea cainilor, a pisicilor si a altor animale, cu exceptia animalelor cu boli incurabile constatate de medicul veterinar."

Acest articol creeaza premizele unui blocaj ce nu permite rezolvarea problemei cainilor comunitari, intrucat singura alternativa legala pe care au autoritatile locale responsabile sa gestioneze aceasta situatie este :

 colectarea cainilor de pe strazi
 sterilizarea acestora
 pastrarea in padocuri pentru 10 zile in speranta ca vor fi adoptati
... eliberarea pe strazi !

Solutia incurajata de legislatie merge in 2 directii: adoptia cainilor si disparitia lor pe cale naturala. Este o initiativa laudabila, aparent acceptabila pentru toata lumea insa, din punctul meu de vedere, are marele defect ca nu produce efectele dorite..

De ce spun asta?

2. Impactul si amploarea problemei

Pentru ca, doar la nivel de Bucuresti, exista peste 40 000 de caini ai strazii care ar trebui sterilizati si adoptati !! Am solicitat date de la institutia care are in responsabilitate solutionarea acestei probleme in Bucuresti (Administratia pentru Supravegherea Cainilor fara Stapan din Bucuresti ASCSB) si am aflat ca in 2008 si 2009 au fost sterilizati si adoptati 1621, respectiv 4979 de caini.

In ritmul asta ar mai fi nevoie de aproximativ 8 ani jumatate, doar pentru a steriliza numarul de caini estimat in prezent. La numarul asta se mai adauga si un numar necunoscut de caini cu stapin, care ar trebui sterilizati deasemenea pentru ca proiectul sa aiba rezultatele scontate.

In contextul in care un caine ajunge la maturitate si se poate reproduce de la virsta de 1 an (talie mica-medie), respectiv 2 ani (talie mare) iar o femela naste, in mod normal, intre 2-6 pui..putem avansa concluzia ca viitorul nu arata foarte stralucit. Practic, in ritmul in care se sterilizeaza aproximativ 5000 de caini anual, riscam sa avem cel putin alte cateva mii care se nasc intre timp...
Deasemenea, chiar in contextul in care am spera ca sterilizam toti cainii fara stapin din Bucuresti, disparitia lor pe cale naturala nu pare a fi o solutie cu un orizont de timp acceptabil (un caine traieste in medie 7 ani de zile). Estimarile celor de la Asociatia Cutu Cutu (una din organizatiile care activeaza in domeniu si care gestioneaza si campania de promovare a sterilizarii in Bucuresti) avanseaza ca problema asta se va rezolva in aproximativ 7 ani.

Ma intreb insa daca costurile pe care le implica sunt acceptabile? Cu o rata de aproximativ 9000 de oameni muscati anual, rezulta aproximativ 63 000 de bucuresteni care vor mai avea de suferit din aceasta cauza! Cifrele sunt valabile doar pentru Capitala!

La un cost mediu de 100 lei, tratamentul celor 63 000 de oameni muscati ar costa aproximativ 6 300 000 lei, iar costul sterilizarii celor 40 000 de caini din Bucuresti (am luat estimarea minima,de curand Prefectul Capitalei indicand numarul de 100 000 de caini ai strazii, sursa aici) ajunge la 1 600 000 lei (la un cost estimat pentru o sterlizare de 40 lei) ! Aici ma refer doar la costul operatiei in sine, fara a avea in vedere cheltuielile suplimentare presupuse de colectarea cainilor de pe strada, costuri cu personalul, intretinerea adaposturilor, timpul pe care il folosesc medicii ca sa trateze astfel de cazuri samd.

Daca ar fi sa consolidam cifrele la nivel national am ajunge la cateva zeci de mii de victime si costuri de zeci de milioane de lei, bani care ajung sa fie cheltuiti fara a rezolva, in fapt, aceasta problema! (senatorul Urban a redactat o expunere de motive care prezinta mai multe date si cazuri; poate fi gasita aici )

Dincolo de aceste costuri care pot fi estimate, deficitul de imagine pe care il provoaca mediatizarea cazurilor unor oameni muscati de caini produce pierderi inestimabile pentru Romania si ne arunca in randul tarilor „exotice” din punctul de vedere al nivelului de civilizatie ! De ce spun asta? Pentru ca in Romania se intampla sa avem parte de o surprinzatoare suprapunere de tehnologie avansata ( de exemplu retele de Internet de banda larga – locul 4 in lume! - si o rata impresionanta de penetrare a telefoniei mobile – peste 120% in 2008 ) cu provocari care tin de secolul al XIX –lea, cum e cea a cainilor strazii..

3. Initiative existente

Exista o serie de initiative laudabile care abordeaza aceasta problema. As enumera aici:

 Initiativa legislativa a deputatului Marinescu, care bine-intentionat, a creat o lege care amelioreaza sistemul in sensul introducerii unor masuri de protectie a animalelor, facilitarea adoptiilor, crearea unui registru national de evidenta. In opinia mea, din nefericire, sistemul nu a fost creat pina la capat iar prin faptul ca s-a interzis euthanasierea, fara a cauta o solutie de mijloc, aceasta problema inca exista.

 Initiativa legislativa a senatorului Urban care propune o imbunatatire a legii in vigoare (marirea perioadei de „cazare” a cainilor la 30 de zile si euthanasierea lor in cazul in care nu sunt adoptati). Din pacate aceasta initiativa sufera de superficialitate si creeaza o incoerenta legislativa, nefiind sustinuta nici macar de Guvernul Boc. Mentionez ca atat guvernul cat si cei 5 initiatori sunt din PDL – fapt ce indica in mod clar ca nici nu s-au obosit sa comunice pe aceasta tema inainte...



 Initiative ale unor asociatii de protectia animalelor care depun eforturi peste tot in tara pentru a incuraja adoptia cainilor fara stapin. Aici as mentiona website-ul www.adoptiicaini.ro , Asociatia APAM din Arad (www.apam.ro ), Asociatia Nuca din Cluj (www.nuca.org.ro ), Asociatia Salvati Animalele din Baia Mare (www.salvati-animalele.ro), Asociatia Cutu Cutu din Bucuresti (www.cutu-cutu.ro) sau Asociatia Ecovet din Timisoara (www.ecovet.ro).

 Initiativa celor de la Asociatia Cutu-Cutu, care in ciuda numelui :), realizeaza impreuna cu un numar de alte asociatii si parteneri institutionali o campanie masiva de promovare a sterilizarii a cainilor din Bucuresti, cu sau fara stapin. Din punctul meu de vedere, aceasta este o actiune care ataca fondul problemei si combate cauzele, reprezentand solutia pe termen lung – educatia populatiei, pentru ca, intr-un final, problema e creata de noi.

Cred ca avem suficiente informatii care arata ca aceasta problema ne afecteaza pe toti si prespupune costuri pentru intreaga populatie: costuri financiare, costuri de imagine, traume emotionale si divizarea neconstructiva in doua tabere (intr-un final se ajunge la opinii pro/contra euthanasiere).

In ultima sectiune a acestui material indraznesc sa propun o solutie care cred ca ar crea un sistem coerent si ar rezolva problema definitiv, intr-un orizont de timp rezonabil.

Spor si voie buna!