Oameni care respira normalitate.

Salve!

Poate ca in mod normal nu as scrie un post despre asta - insa, in contextul in care suntem asaltati de comportamente "anormale" la tot pasul, simt ca e important sa comunic o stare de firesc care m-a cuprins weekendul asta.

Am cel putin 3 lucruri pentru care pot fi recunoscator:

Unu. M-am intalnit cu colegii mei din liceu, cu o parte dintre ei  nu ma vazusem de ani buni, poate chiar de la ultimile zile dupa BAC. A fost tare bine! Dincolo de  rasete si amintiri cu profi si episoade de "glorie", drumul  spre casa in care am insotit-o pe Larisa - a urmat Litere dupa liceu, specializarea Engleza si acum e profesoara la o scoala de cartier - a fost inspirational de-a dreptul!

Inspirational pentru ca Larisa imi povestea de experienta ei de tinara profesoara, de modul in care pregateste lectiile (preda la clasele 1-4) si  de responsabilitatea pe care o simte pentru formarea elevilor ei.. E tare placut si reconfortant sa mai auzi asta din cand in cand, nu numai despre salarii taiate, frustrari si nemultumiri .. Larisa vorbea pe tonul omului normal care, dincolo diferite neajunsuri,  are o satisfactie din munca lui..si mi se pare mare lucru!

Doi. Tot cu colegii de liceu de care pomeneam mai sus am fost Sambata intr-o "excursie rurala", la Ruginoasa, la nea Liviu. Dumnealui e pensionar, fost profesor de istorie, fost primar al comunei. Un om asezat, gospodaros - o curte mare, umbroasa, cu iaz si acareturi pentru gaini, curci, iepuri, caruia ii face mare placere sa primeasca tineri si sa mai stea la povesti. Pe noi ne-a servit cu o tochitura moldoveneasca (cu brinza "chiar de oi" - cum exclama o prietena!) cu o mamaliga pe fund de lemn si un vin "fraguta" - o aroma care mi-a ramas pe limba pina seara tarziu...

Daca vreodata vreti sa iesiti un pic din oras si sa scapati de clasicul gratar, dati-mi un semn si va dau datele de contact ale lui Nea Liviu - va primeste cu bucurie in gradina lui si cu siguranta o sa ramineti cu o amintire de pomina!

Trei. Duminica seara l-am ascultat pentru prima data pe domnul Ion Mitican vorbind despre Iasul vechi, cu precadere de zona actuala a Pietii Unirii. Dincolo de farmecul povestilor pe care le spune (intrunirile unionistilor de la Hanul Bacal, constructia Hotelului Traian samd)  domnul Mitican "expira normalitate"  si o imparte cu cei care binevoiesc sa-l asculte. Transmite valori, imbie tinerii la initiative, transforma personalitati din trecut ( Alecsandri, Maiorescu, Nicolae Gane samd) in modele pentru noi, cei de acum..

Pe domnul Mitican si pe altii asemenea lui ii puteti intalni in unele seri in Mojo, o cafenea noua pe strada Cuza Voda.

Spor si voie buna!

Cazanele Dunarii. In Romania.

Salut!

O idee buna pentru cei care cauta o destinatie de vacanta mai inedita decat litoralul nostru minunat ar fi sa arunce o privire peste articolul asta aparut azi in Hotnews.

Ne aduce aminte ca mai avem multe lucruri de vazut in Romania si ca, poate ar fi bine s-o facem, inainte sa vedem Viena sau Parisul, fie si numai sa avem ce povesti despre Romania cand discutam cu un strain, dincolo de banalitati precum munti, rauri si campii, Dracula si Casa Poporului...

Cazanele Dunarii. In Romania. Intra categoric in lista mea de locuri pe care trebuie neaparat sa le vad. Am zis!

Numai bine!

Cimpulung Muscel. In Romania

Salve!

O idee buna adresata celor care incearca din cand in cand o stare de nostalgie dupa epoca interbelica sau povestile din vremurile alea, ar fi sa viziteze Cimpulung Muscel.


Luna mai ar fi o alegere foarte buna!

Au un bulevard care se numeste Pardon si un parc care se numeste Merci (da, exista si explicatii pentru asta si mi-as dori sa aveti curiozitatea sa aflati raspunsul pe cont propriu), conace boieresti de-ale Brancovenilor si Golestilor, un hotel Regal, cofetaria Iepurasul, magazinul palarierului "La Mageanu", parfum de liliac peste tot...

Este categoric genul de orasel de munte, cochet, burghez, cu un farmec aparte, uneori intalnit pe seara in zona centrului vechi din Capitala, doar uneori insa..La ce senzatie te incearca pe strazi, nu cred as fi foarte surprins sa ma plimb si sa dau peste personajele lui Caragiale dintr-un "judet de munte" sau sa-i dau binete unui Stefan Gheorghidiu aflat in permisie...

Concluzie: un oras care merita "valorificat" mai bine, cu multe povesti care merita spuse, din timpuri care nu merita uitate...(mai mentionez ca in Primul Razboi Mondial linia frontului a trecut pe acolo si a lasat urme adanci in mintea locuitorilor).

Inca ceva - este in Romania, la 1 ora jumatate de la Brasov sau 2 ore jumatate de la Bucuresti.

Drum bun!

PS Merci pentru "excursie" Beldy ! Trebuie sa ma revansez cu o vizita pe Copou!