Tommorow`s shoes - exemplu de antreprenoriat social

Preluat de pe www.npr.org 

Salve!


Am citit un articol fain recomandat de Cristian Lupsa  (de la Decat o revista)si m-am gandit ca e fain de dat mai departe.


E un exemplu de proiect din zona de antreprenoriat social initiat de Blake Mycoskie. Amicul a creat un brand de incaltaminte (TOMS) pe gustul tinerilor, cu promisiunea ca fiecare pereche cumparata sa se transforme intr-o noua pereche de incaltaminte pentru tineri din familii sarace din America Latina.


E foarte misto povestea lui, o puteti citi in intregime aici.


Spor si voie buna!

Cum putem eficientiza transportul public? Lectii din Zilina

Salve!

Au trecut deja 3 saptamini de cind locuiesc in Zilina, Slovacia – un oras din zona de nord a tarii, aproape de granita cu Cehia si Polonia. Poate ar fi multe de povestit despre experienta din Slovacia (mai ales ca am privilegiul sa lucrez intr-o companie foarte antrepenoriala si intr-un domeniu nou pentru mine – waste management) dar prefer sa ma opresc astazi asupra unui aspect cotidian care m-a impresionat: transportul public. M-a impresionat realmente, pentru ca aveam impresia ca Slovacia e mult mai aproape de realitatea din Romania decat cea din Austria!

Harta transport public in engleza! Are sens, nu?

Daca ma raportez la Iasi, autoritatile noastre chiar ar cate ceva de invatat de la slovaci! In cele 3 saptamini de cand folosesc troleibuzele si autobuzele din Zilina am devenit convins ca sunt cu mult in fata noastra, in multe privinte. Le enumar cele mai importante:

1. Statiile sunt (majoritatea) bine ingrijite – au banci din lemn cu acoperis, harta a transportului public si instructiuni in limba engleza! In plus, unele au si indicatoare electronice care iti arata care este urmatorul troleibuz/autobuz care soseste si cat timp ai de asteptat.

Statie din Zilina, SLovacia

2. Toate mijloacele de transport in comun sunt prevazute cu un sistem de navigatie (citeam de pe site-ul lor ca nu sunt GPS-uri ci o instalatie radio) si respecta orarul cu precizie de invidiat! Uneori pierd troleibuzul daca intarzii un singur minut si ma gandesc ca e cel mai bun de training de punctualitate pe care l-am experimentat!! (spre comparatie, in postul Tramvaiele se mai schimba, oamenii ramin povesteam experienta de a astepta vreo jumate de ora dupa un tramvai)

3. Aspectul cel mai important poate – aproape toate statiile au automate de bilete! Imi aduc aminte si acum de cat ori m-am frustrat anul trecut in Bucuresti pentru ca in primele luni eram nevoit sa iau un autobuz de la statia de metrou pina acasa si, cum deseori ajungeam dupa ora 20,  toneta de bilete  era inchisa. Aveam vreo 6 statii pe care le parcurgeam cu emotia unui infractor care asteapta sa fie prins.. Dincolo de confortul cetatenilor (poti cumpara bilete non-stop) cred ca pentru autoritati ar trebui sa primeze economia de resurse, insa!

Automate de bilete

Citeam la un moment dat ca in Bucuresti exista nu mai putin de 300 de tonete de bilete! Asta inseamna ca prin introducerea unor automate s-ar putea economisi sume imense de bani, iar o parte dintre angajatii de la tonete (eu am numarat 748!! conform datelor publice de pe luna August 2010)  ar putea fi redirectionati catre control, fapt ce ar determina o crestere importanta de eficienta si mult mai multi bani la capitolul venituri – asa cum rezulta dintr-un articol foarte interesant de pe blogul Subiectiv.ro). In Iasi exista doar aproximativ 55 de tonete (conform informatiilor de pe site-ul RATP) – asta inseamna insa cam 100 de vinzatori de bilete! (conform unui articol aparut in Iasi Plus). Iata insa ca la noi tendinta este invers – de la control, inapoi la tonetele de vinzare a biletelor – asta am aflat dintr-un articol aparut recent in Ziarul de Iasi.. Dl. Adrian Mihai (directorul de resurse umane) lamureste lucrurile printr-un citat care spune totul despre cum este condusa compania asta: ”Ca sa nu-i dam afara, le-am gasit un alt post.” De parca scopul fundamental al RATP este sa ofere locuri de munca, nu sa asigure in mod eficient (cu minim de resurse!) si sustenabil transportul in comun!

4. Site-ul regiei de transport are si o varianta in limba engleza -  pentru turisti caracteristica asta este esentiala, am ajuns sa aflu pe cont propriu! Dincolo de asta, site-ul slovacilor este plin de informatii utile (poti afla chiar si unde sa te cazezi in Zilina), tinut la zi Uitati-va la deosebirea dintre site-ul companiei  din Iasi si cel al regiei din Zilina !

5. O uimire personala – folosesc un numar egal de troleibuze si  autobuze! Asta inseamna ca transportul public din Zilina este mult mai ecologic si ca exista o modalitate in care transportul electric cu troleibuzul este rentabil! Eu traiam cu impresia ca la Iasi s-a renuntat la troleibuze datorita costurilor fixe exorbitante (intretinerea retelei electrice, defectarea frecventa a troleibuzelor etc) insa incep sa cred din ce in ce mai mult ca e o greseala de management. Asta numai daca stau sa ma gandesc la sumele exorbitante investite in calea de rulare a tramvaielor..in mod cert o investitie in reteaua electrica pentru trolee nu avea cum sa coste si sa necesite la fel de mult timp..

Compostor in autobuz

Cu exceptia reintroducerii troleibuzelor, cred ca toate lucrurile de mai sus se pot implementa in maxim un an de zile, iar traducerea site-ului nu cred ca ar dura mai mult de 2-3 zile. Poate or avea nevoie de voluntari? :)

Spor si voie buna!

PS Sper ca am fost constructiv si am oferit ceva solutii, dincolo de frustrarile personale ! La partea cu traducerea chiar ma ofer voluntar, daca se apuca cineva gasiti datele mele la pagina de contact!

The Giving Pledge - varianta romineasca

Autor: Art Streiber; revista Fortune

Salve!

Probabil cu totii am mai auzit, macar in treacat, prin presa despre initiativa unor miliardari americani de a-si dona jumatate din avere pentru a sustine cauze caritabile. Cred ca prin luna August se intampla toata povestea, insa marturisesc ca nici eu nu am acordat prea mare atentie povestii. In afara citirii unui articol din Hotnews in care bogatii din Romania erau intrebati daca ar face acelasi gest nu am explorat prea mult subiectul..

Inca consider ca e un gest mult prea departe de realitatile rominesti din prezent, dar azi, in timp ce ma gandeam cum am putea sa abordam mai bine iesenii pentru a participa la subscriptia publica pentru infiintarea Fundatiei Comunitare Iasi, chestiunea mi-a revenit in atentie.

Si tot azi am realizat cu adevarat ca e o chestie cu adevarat mare pe care o fac oamenii astia! Din 2006, cind Warren Buffet a anuntat oficial ca-si doneaza averea Fundatiei Gates, ideea a evoluat si a fost imbratisata in 2010 de cateva zeci de miliardari americani. Printre ei se numara Michael Bloomberg (primarul  New York-ului), Paul Allen (co-fondator Microsoft), David Rockefeller sau celebrul regizor George Lucas.

Probabil ca fiecare dintre ei are propriile motive pentru a face acest lucru, suma care rezulta este intr-adevar uriasa (estimarile indica circa 600 de miliarde de dolari, conform unui editorialist Forbes), impactul potential este urias (asupra rezolvarii unor probleme globale, organizatii caritabile, altor miliardari samd)...  dar faptul ca o fac ca grup si nu fiecare separat mi se pare ca transmite un mesaj foarte important!

Pina la urma fiecare dintre ei dispun de resurse financiare formidabile, propriile fundatii si un trecut in care au sprijinit diverse cauze! De ce sa schimbe ceva? De ce sa renunte la "ego" pentru "noi", de ce sa faca intalniri si eforturi sa convinga alti bogatasi, de ce sa iasa dintr-o zona de confort pina la urma?

Pentru mine asta inseamna ca pina si cei mai puternici oameni din lume sunt constienti ca nu pot determina o schimbare importanta decat impreuna, prin solidaritate! Gestul lor exte extrem de semnificativ pentru ca este un gen rar de solidaritate, solidaritate pentru a face bine! O trasatura a civilizatiilor avansate, dupa parerea mea, o trasatura puternic dezvoltata a americanilor, poate una dintre cele mai raspunzatoare de faptul ca au ajuns in fruntea civilizatiilor umane in mai putin de 4 secole!

Si aici fac legatura cu Romania si tipul de solidaritate pe care il practicam noi - solidaritate pentru a elimina raul sau efectele lui (inundatii, navala turcilor, strins gunoaie samd), prea putin solidari cand e vorba de a cladi ceva. De altfel, acum cateva luni am scris un articol intreg pe tema asta - Solidari la rau, la bine, mai putin....

Eu cred ca va trebui sa schimbam lucrul asta daca vrem sa intensificam ritmul in care progresam ca natiune! Vorbim de o valoare umana pe care trebui s-o deprindem - sa sprijinim initiativele care fac creeaza, aduc ceva bine, nu repara un rau, poate sa fim mai gospodari si sa ne gandim la cum putem construi impreuna prosperitatea comunitatilor in care traim, sa (re)invatam sa construim comunitati reale!

Prin solidaritate in bine cred ca au construit americanii primele scoli, dispensare, drumuri samd. Pe atunci nu exista "Statul" de la care sa astepte sa le faca pe toate.. In continuare citez un paragraf din scrisoarea prin care Michael Bloomberg anunta ca se alatura acestei initiative:

"Making a difference in people's lives - and seeing it with your own eyes - is perhaps the most satisfying thing you'll ever do. If you want to fully enjoy life - give. And if you want to do something for your children and show how much you love them, the single best thing - by far - is to support organizations that will create a better world for them and their children."

Tot in aceasta idee, acum cateva luni am pornit o initiativa cu o serie de prieteni si cunoscuti pentru a infiinta o fundatie comunitara in Iasi. De atunci si pina azi ideea a evoluat foarte mult si suntem pe ultima suta de metri pentru a o pune in practica. Mai exista grupuri de initiativa care isi propun acelasi lucru in alte cateva orase din Romania (Bucuresti, Sfintu Gheorghe, Constanta etc) si sunt ferm convins ca aceasta miscare va continua in anii urmatori si va reprezenta o adevarata renastere a oraselor din Romania.

Va invit,asadar, sa va alaturati noua si sa exersati solidaritatea in bine pentru a construi o fundatie pentru un Iasi de care sa fim mindri si le multumesc celor care ne-au aratat incredere pina acum!

Spor si voie buna!

PS Va recomand sa vedeti emisiunea in care Charlie Rose ii intervieveaza pe Bill si Melinda Gates si pe Waren Buffet! O gasiti aici

Articol savuros, a la Plesu

Salve!

Preiau un articol cu adevarat savuros despre Valentin Stan - "omul cu laptopul" de la Antena 3, publicat de Andrei Plesu acum ceva vreme in ziarul Adevarul. (indraznesc sa preiau articolul integral intrucat, din pacate, linkul nu mai este activ pe site-ul cotidianului )

Nu mai are rost sa precizez ca subscriu 100% la opiniile domnului Plesu, nu? Indraznesc sa sper, insa, ca "personajul cu laptopul" va disparea de pe ecranele televiziunilor mai repede decat publicul pe care il cultiva..


Spor si voie buna!

Cu laptopul pe maidan - de Andrei Plesu

Sursa: http://www.buchjournal.de/

Spectacolul analizelor de politică externă livrat de dl Valentin Stan la emisiunile dlui Gâdea merită un premiu special pentru entertainment. Asistăm, de fapt, la o mică tragedie naţională, dar o tragedie drapată în hohote de rîs: rîde şi telespectatorul, rîde şi dl Gâdea, şi dumneata, şi eu, dar mai ales rîde dl. Valentin Stan, unul dintre cei mai fericiţi inşi din cîţi ştiu.Portretul lui e simplu: la antipodul lui Socrate, dl Stan, ştie că ştie: n-are dubii, n-are lacune, n-are ezitări. E informat, ”se prinde” repede, umblă la dedesubturi sibilinice. Memorie nu trebuie să aibă. Are laptop. Dar pînă la urmă nu contează ce şi cît ştie. Fabulos e stilul, vocabularul, mis en place. Dl Stan vorbeşte cam aşa: ”Domnu`  Gâdea, băieţii de la Washington negociază cu rusul fără să ne spuie, iar noi suntem fraierii tîrgului. Da nici ruşii nu-s proşti. Fac mişto de Condy Rice cît cuprinde.

Nu e prima dată cînd americanii şi-o iau în freză de la ruşi. Dnu` Gâdea, mă urmăriţi? Fiţi atent aici! Aţi văzut ce zic americanii de turci şi de Marea Neagră? N-aţi văzut! Păi să vă spun eu: zic pe dos decît ambasadorul nostru la Washington. Ăla nu-nţelege nimic. Îl îngînă pe Cioroianu. De ce? Fiindcă toţi sunt proşti. Proşti făcuţi grămadă! Mai avem unu pe-aici, un băiat, Băsescu, care în ultima clipă a schimbat macazul, l-o fi învăţat careva: bă, las-o mai moale, că altfel ai terminat-o cu băieţii. Păi cine conduce lumea dnu` Gâdea? Aud? (Dl. Gâdea, luat repede, se bîlbîie, încearcă o glumiţă şi zice "Bush?"). Nu tăticu`‚ Putin! Ce zice el? Să le tragem cu turcii în mufă la români!

Pe americani, chestia asta îi lasă rece. Problema lor e că nu mai au levier la ruşi. Că altfel ştii cum le-ar cînta? (Dl Stan cîntă: Good bye, my love, good bye…), după care imită valurile mării şi se strîmbă de rîs. Dar hai să vedem ce zice viceconsilierul pentru apărare al lui Bush. Dnu` Gâdea, eşti cu mine? (decalc după engleza trans-atlantică a dlui Stan: Are you with me?). Ia ascultaţi! (Urmează un zgomot de laptop. Dl Stan ascultă euforic ceva ce noi nu auzim. Rîde. Comentează:  "Poftim? Cum? Ce-a zis?" adică:  ” Nu-i aşa că nu vă vine să credeţi, bă, boilor?!").

După această avalanşă retorică, în care tehnologia de vîrf colaborează cu şmecheria de birt şi cu o volubilitate de şpiţer nevrotic, e musai să-ţi pui cîteva întrebări:

1. Cum reuşeşte dl Cristoiu să rămînă atît de serios şi deferent cînd monologhează dl Stan?

2. Cum de nu-şi dă seama dl Gâdea că, ales de dl Stan pe post de mînă moartă (”Alo! Dnu` Gâdea, mă urmăreşti?”), nu-i rămîne decît să facă figură de tăntălău?

3. Cum de nu-şi dă seama dl Stan că, vorbind aşa cum vorbeşte, ratează doi iepuri deodată? Pe cei care vorbesc ca el îi doare în cot de politica externă. Iar cei care se ocupă de politica externă nu vorbesc niciodată ca el şi nu-l pot urmări decît înmărmuriţi. Dl Valentin Stan face parte din categoria (destul de răspîndită) a acelora care nu se pot convinge de inteligenţa proprie decît tratîndu-i pe toţi ceilalţi drept imbecili. Va sfîrşi perorînd ghiduş, scuturat de orgasmul propriei competenţe, dinaintea unei mulţimi de umbre, cărora să le poată spună, din cînd în cînd: ” Bă, prostănacilor, are you with me?”

Oameni care respira normalitate.

Salve!

Poate ca in mod normal nu as scrie un post despre asta - insa, in contextul in care suntem asaltati de comportamente "anormale" la tot pasul, simt ca e important sa comunic o stare de firesc care m-a cuprins weekendul asta.

Am cel putin 3 lucruri pentru care pot fi recunoscator:

Unu. M-am intalnit cu colegii mei din liceu, cu o parte dintre ei  nu ma vazusem de ani buni, poate chiar de la ultimile zile dupa BAC. A fost tare bine! Dincolo de  rasete si amintiri cu profi si episoade de "glorie", drumul  spre casa in care am insotit-o pe Larisa - a urmat Litere dupa liceu, specializarea Engleza si acum e profesoara la o scoala de cartier - a fost inspirational de-a dreptul!

Inspirational pentru ca Larisa imi povestea de experienta ei de tinara profesoara, de modul in care pregateste lectiile (preda la clasele 1-4) si  de responsabilitatea pe care o simte pentru formarea elevilor ei.. E tare placut si reconfortant sa mai auzi asta din cand in cand, nu numai despre salarii taiate, frustrari si nemultumiri .. Larisa vorbea pe tonul omului normal care, dincolo diferite neajunsuri,  are o satisfactie din munca lui..si mi se pare mare lucru!

Doi. Tot cu colegii de liceu de care pomeneam mai sus am fost Sambata intr-o "excursie rurala", la Ruginoasa, la nea Liviu. Dumnealui e pensionar, fost profesor de istorie, fost primar al comunei. Un om asezat, gospodaros - o curte mare, umbroasa, cu iaz si acareturi pentru gaini, curci, iepuri, caruia ii face mare placere sa primeasca tineri si sa mai stea la povesti. Pe noi ne-a servit cu o tochitura moldoveneasca (cu brinza "chiar de oi" - cum exclama o prietena!) cu o mamaliga pe fund de lemn si un vin "fraguta" - o aroma care mi-a ramas pe limba pina seara tarziu...

Daca vreodata vreti sa iesiti un pic din oras si sa scapati de clasicul gratar, dati-mi un semn si va dau datele de contact ale lui Nea Liviu - va primeste cu bucurie in gradina lui si cu siguranta o sa ramineti cu o amintire de pomina!

Trei. Duminica seara l-am ascultat pentru prima data pe domnul Ion Mitican vorbind despre Iasul vechi, cu precadere de zona actuala a Pietii Unirii. Dincolo de farmecul povestilor pe care le spune (intrunirile unionistilor de la Hanul Bacal, constructia Hotelului Traian samd)  domnul Mitican "expira normalitate"  si o imparte cu cei care binevoiesc sa-l asculte. Transmite valori, imbie tinerii la initiative, transforma personalitati din trecut ( Alecsandri, Maiorescu, Nicolae Gane samd) in modele pentru noi, cei de acum..

Pe domnul Mitican si pe altii asemenea lui ii puteti intalni in unele seri in Mojo, o cafenea noua pe strada Cuza Voda.

Spor si voie buna!

Renasterea oraselor din Romania!

O impresie larg împărtășită în România este că orașele noastre se confruntă cu numeroase provocări și neajunsuri, care țin atât de infrastructură (rețele de drumuri,  canalizare, termoficare, electricitate șamd) cât și de poluare, trafic congestionat, lipsa spațiilor verzi sau a oportunităților de angajare.

Mii de tineri absolvenți ai unversităților din marile orașe aleg în fiecare an să se stabilească acolo unde și-au finalizat studiile, majoritatea fiind atrași de speranța unui trai mai bun. Se produce astfel o polarizare la nivelul marilor așezări urbane, multe orașe de mărime medie sau mică confruntându-se cu un adevărat exod al tinerilor spre șanse mai mari de angajare, cumpărături în mall  și, poate, accesul la evenimente și activități culturale.

Autoritățile locale din multe orașe par a fi depășite de aceste dificultăți și constrânse să acționeze în baza unor bugete restrânse, care acoperă foarte puțin din necesarul de investiții în domeniile specificate mai sus. Dacă adăugăm și managementul defectuos al banului public, lipsa specialiștilor în instituțiile publice, birocrația și rata redusă de absorbție fondurilor europene nerambursabile, devine clar că o să fie nevoie să mai așteptăm ani buni pînă să ajungem să trăim în România la care visează generații întregi de oameni.

Astăzi aduc în discuție cel puțin o alternativă la așteptare!

În străinătate există de ani buni practica înființării fundațiilor comunitare – un mijloc eficace de implicare a cetățenilor și a instituțiilor societății civile în dezvoltarea comunităților locale. Asociația pentru Relații Comunitare (ARC) a adus acest model în România, în orașe precum Cluj și  Odorheiul Secuiesc și propune extinderea lui în cât mai multe orașe din țară.

Conform definiției propuse de către ARC  ”fundațiile comunitare sunt organizații care atrag fonduri din donații de la persoanele fizice și companiile dintr-o anumită arie geografică și care distribuie fondurile atrase către cauze caritabile din aceeași arie geografică, pentru dezvoltarea acesteia”.

Cum funcționează?

Același model de funcționare îl folosesc și unele dintre marile universități americane pentru a-și susține operațiunile. Conform unui raport al Asociației Universităților din SUA, făcut public pe 3 martie 2010, Universitatea Harvard dispunea în iunie 2009 de un fond permanent (endowment fund) în valoare de 26 miliarde de dolari! Astfel, cu dobânzile obținute Harvard și-a finanțat  44,1% din total cheltuielilor.

În februarie 2010 ARC și-a oferit suportul pentru înființarea unor astfel de fundații comunitare în România. La expirarea termenului limită pentru trimiterea s-au primit 32 de scrisori de intenție din partea unor grupuri de inițiativă, care au apoi șansa să primească și un sprijin financiar inițial în valoare de 10 000 de dolari.

Sunt curios sa vad opiniile voastre cu privire la șansele și rolul pe care l-ar putea avea fundațiilor comunitare  în a transforma orașele din România! 

Lectii din Kenya. Wangari Mathaai.

(..)I s-au acordat numeroase premii și distincții, însă este demn de menționat că, în 2004, a devenit prima femeie din Africa și primul activist în domeniul protecției mediului care a primit Premiul Nobel pentru Pace . Odată cu primirea acestui premiu, Mathaai a declarat: „Am crezut întotdeauna că munca noastră nu a fost doar pentru plantarea unor copaci. A fost pentru a inspira oamenii să devină responsabili pentru mediul înconjurător, pentru sistemul care îi guvernează, pentru viețile și pentru viitorul lor. Odată cu primirea Premiului, am realizat că suntem auziți în lume.”


Puțin reflectată în presa românescă, povestea lui Wangari Mathaai poate reprezenta un exemplu că schimbările majore pot fi produse de la orice nivel al societății, și o ilustrare reușită proverbului care spune că „ O călătorie de o mie de leghe începe cu primul pas”.



Iata si cea mai recenta initiativa marca Wangari Mathaai:



Articolul integral poate fi citit pe Ziarul Deschis

Pe cine mai intereseaza asezamintele culturale din Romania?

Salve!

Am, in fond, 23 de ani insa cu certitudine e prima data cand ma intalnesc in mod constient cu formularea "asezaminte culturale".

La prima vedere gandul ma duce inspre muzee prafuite si alte asemenea..

Multumita domnului Viorel Maier am avut ocazia sa identific asezamintele culturale cu notiuni mai apropiate de mine, precum Casa de Cultura a Studentilor, Casa de Cultura Municipala "Mihail Ursachi" sau Atheneul Tatarasi, toate locatii de acasa, din Iasi..

Cred ca asta m-a surprins si mi-a atras atentia - faptul ca un om aflat la cateva mii de kilometri de tara este familiar cu locurile astea, ba mai mult se preocupa in mod activ de soarta lor, de modul in care sunt pastrate si, mai ales, utilizate!

Am aflat mai apoi ca exista chiar o Asociatie a Asezamintelor Culturale si un grup, restrins ce-i drept, de oameni pasionati si preocupati de aspectele astea care discuta pe un forum initiat de dl. Maier.



Rezonez cu ideile formulate de initiator si salut aceasta initiativa - remarcabila prin prisma faptului ca vine de la un romin aflat in afara tarii.

Citez un pasaj interesant din prezentarea forumului facuta de dl. Maier :

"...am initiat acest grup de discutii, transformat in forum, prin care incerc, de la distanta, sa reunesc pe acei carora inca le pasa de soarta celor de langa ei, e adevarat ca nu din punct de vedere material, ci doar spiritual.

Precizez ca nu reprezint nici o institutie. Aceasta este o initiativa privata pornita din dorinta de a revitaliza activitatea A.C.

A.C. nu sunt un scop in sine. Ele reprezinta doar una din structurile prin care se poate contribui la cresterea nivelului de cultura si civilizatie. Pentru ca nimanui sa nu-i mai fie rusine ca este roman!"

Mi s-ar parea o idee buna pentru ca aceia dintre noi care au tangenta cu domeniul cultural sa participe la discutiile de pe forum si sa inceapa sa lucreze dupa modelul "impreuna putem fi mai puternici, mai auziti".

Dintre subiectele de actualitate de pe forum: cantitate sau calitate, antreprenoriat cultural, rolul A.C in secolul XXI. Cu adevarat utila cred ca este si centralizarea asezamintelor culturale din tara - un bun pont pentru cei interesati de colaborari, pe diverse linii.

Numai bine!

Pe cand un "TED rominesc"?

Salve!

Probabil multi dintre voi stiu de conferintele TED ( apropo, motto-ul lor este "ideas worth spreading") si urmaresc site-ul www.ted.com . Va incurajez cu draga inima sa aruncati o privire pe site-ul lor, sunt multe prezentari de-a dreptul geniale si, mai ales, o multime de oameni tari care au ceva de spus.



Dincolo de ideile si conceptele prezentate, ce imi place in mod deosebit este conceptul unui astfel de eveniment - sa reunesti unii dintre cei mai creativi si inovativi oameni din lume sa vorbeasca pe teme diverse de la Technology, Entartainment, Design" pina la analize ale sistemului educational contemporan, business samd.

Similar ca si concept, cei de la British Council au lansat si in Romania o competitie care se intituleaza Fame Lab, in care incearca sa motiveze oamenii de stiinta sa prezinte intr-un timp foarte scurt o tema stiintifica, intr-o o maniera cat mai atractiva si cat mai pe intelesul tuturor.

Intr-o conversatie avuta recent cu un amic despre TED mi-a venit o idee noua, destul de indrazneata si oarecum idealista - suficient insa cat sa fie motivanta de pus in practica!

Cu cat stau mai mult idee, cu atat imi imaginez mai viu o conferinta in Romania care sa reuneasca cateva sute dintre cei mai "cu potential" oameni din Romania, din varii domenii - de la literatura, stiinte, arta pina la antreprenoriat sau educatie.

Criteriul de prezenta pe scena ar trebui sa fie competenta in domeniu insa, la fel ca in cazul conferintelor TED sau a concursului Fame Lab, ar trebui ca speakerii sa fie buni vorbitori in public, sa capteze, sa starneasca interes si sa inlantuie audienta!

Cred ca in Romania ar fi cu adevarat nevoie de asa ceva - un eveniment de amploare, cu o campanie de mediatizare bine construita, cu o componenta de networking si de impartasire a unor idei inovatoare- o conferinta a oamenilor care proiecteaza o Romanie a viitorului, pe diferite domenii si nivele.

Pentru toti oamenii care au ceva de spus si care isi cauta mijloacele sa se exprime, cred ca un eveniment anual de felul asta ar crea sansele de afirmare a adevaratelor valori din Romania, spre binele nostru comun.

Imi imaginez ca intr-o astfel de conferinta ar putea aparea oameni care dezvolta programe pilot de educatie in mediul rural, proiecte inovatoare de irigare a Baraganului, o campanie romineasca de free hugs, un concept nou de turism "de tip poveste", o initiativa precum Harta Politica, un film gen "A fost sau n-a fost" sau un proiect de regenerare urbana a centrului vechi al Iasului...

Optimist cum sunt, nu cred ca ducem lipsa de modele..cred ca deseori, insa, nu avem ochii pregatiti si ducem lipsa de spatiul in care sa-i putem vedea, nemaivorbind de energia sa-i apreciem...

Totusi, poate domnul Dinu Patriciu va citi articolul asta si va avea inspiratia sa lanseze un "TED made in Romania" prin fundatia omonima . Eu ma ofer de pe acum voluntar sa impart fluturasi:)

Spor si voie buna!