Oameni care respira normalitate.

Salve!

Poate ca in mod normal nu as scrie un post despre asta - insa, in contextul in care suntem asaltati de comportamente "anormale" la tot pasul, simt ca e important sa comunic o stare de firesc care m-a cuprins weekendul asta.

Am cel putin 3 lucruri pentru care pot fi recunoscator:

Unu. M-am intalnit cu colegii mei din liceu, cu o parte dintre ei  nu ma vazusem de ani buni, poate chiar de la ultimile zile dupa BAC. A fost tare bine! Dincolo de  rasete si amintiri cu profi si episoade de "glorie", drumul  spre casa in care am insotit-o pe Larisa - a urmat Litere dupa liceu, specializarea Engleza si acum e profesoara la o scoala de cartier - a fost inspirational de-a dreptul!

Inspirational pentru ca Larisa imi povestea de experienta ei de tinara profesoara, de modul in care pregateste lectiile (preda la clasele 1-4) si  de responsabilitatea pe care o simte pentru formarea elevilor ei.. E tare placut si reconfortant sa mai auzi asta din cand in cand, nu numai despre salarii taiate, frustrari si nemultumiri .. Larisa vorbea pe tonul omului normal care, dincolo diferite neajunsuri,  are o satisfactie din munca lui..si mi se pare mare lucru!

Doi. Tot cu colegii de liceu de care pomeneam mai sus am fost Sambata intr-o "excursie rurala", la Ruginoasa, la nea Liviu. Dumnealui e pensionar, fost profesor de istorie, fost primar al comunei. Un om asezat, gospodaros - o curte mare, umbroasa, cu iaz si acareturi pentru gaini, curci, iepuri, caruia ii face mare placere sa primeasca tineri si sa mai stea la povesti. Pe noi ne-a servit cu o tochitura moldoveneasca (cu brinza "chiar de oi" - cum exclama o prietena!) cu o mamaliga pe fund de lemn si un vin "fraguta" - o aroma care mi-a ramas pe limba pina seara tarziu...

Daca vreodata vreti sa iesiti un pic din oras si sa scapati de clasicul gratar, dati-mi un semn si va dau datele de contact ale lui Nea Liviu - va primeste cu bucurie in gradina lui si cu siguranta o sa ramineti cu o amintire de pomina!

Trei. Duminica seara l-am ascultat pentru prima data pe domnul Ion Mitican vorbind despre Iasul vechi, cu precadere de zona actuala a Pietii Unirii. Dincolo de farmecul povestilor pe care le spune (intrunirile unionistilor de la Hanul Bacal, constructia Hotelului Traian samd)  domnul Mitican "expira normalitate"  si o imparte cu cei care binevoiesc sa-l asculte. Transmite valori, imbie tinerii la initiative, transforma personalitati din trecut ( Alecsandri, Maiorescu, Nicolae Gane samd) in modele pentru noi, cei de acum..

Pe domnul Mitican si pe altii asemenea lui ii puteti intalni in unele seri in Mojo, o cafenea noua pe strada Cuza Voda.

Spor si voie buna!