Salve!
Am citit azi o stire faina despre un grup de elvetieni de la o scoala specializata in turism care au derulat un proiect la Cluj. La initiativa primariei si a unei asociatii de profil au incercat sa identifice punctele tari ale orasului, prin ochii unui vizitator strain, si sa propuna cateva sugestii de imbunatatire a strategiei de promovare a Clujului. Puteti citi povestea completa aici
Mi s-a parut o idee foarte buna, asa ca prima reactie pe care am avut-o a fost: "Da, are sens! As vrea sa se faca un astfel de studiu si la Iasi!"Apoi mi-am adus aminte de o postare recenta a unui amic care propunea la randul lui cateva idei pentru a creste atractivitatea Romaniei la capitolul turism.
Interesant e insa ca, daca Danifeld sublinia nevoia de interactivitate, elvetienii vorbesc de aspecte mult mai simple pe care trebuie sa le rezolvam mai intai..Cum ar fi traducerea meniurile restaurantelor in limba engleza macar :)
Altfel spus, trebuie sa stii sa mergi, inainte sa-ti propui sa alergi..
Spor si voie buna!
Se afișează postările cu eticheta opinii. Afișați toate postările
Se afișează postările cu eticheta opinii. Afișați toate postările
duminică, 10 aprilie 2011
sâmbătă, 19 martie 2011
Citat inspirat pentru vremurile astea
Salve!
Un citat interesant, gandit parca special pentru a reflecta ce se intampla in perioada asta in lumea araba:
In orice organizatie (companie, institutie sau ONG) oamenii oricum discuta si isi dau cu parearea cu privire la situatiile care apar, deciziile care se iau samd. E alegerea managementului daca lasa discutiile in zona informala (zvonuri, barfe, discutii la cafea).. sau creeaza un context in care discutiile pot avea loc in mod deschis, pot afla eventualele nemultumiri sau solutii si (mai ales) pot face ceva pentru a schimba lucrurile.
Marketerii sunt pusi in fata unei alegeri similare in opinia mea. In fiecare zi au loc zeci de mii de conversatii despre experientele consumatorilor cu produsele de pe piata si fiecare companie poate alege intre a ignora aceste discutii sau a crea un context in care opiniile clientilor sai sunt incurajate, ascultate, analizate si transpuse in schimbari. (cum, de fapt, scopul este sa influentezi aceste discutii, cred ca ma refer la a avea sau nu o strategie de "social media" :)
Pare ca marketerii se misca mai repede decat managerii, poate minati si de faptul ca au oportunitatea de a aduce mai multi bani in firma. Daca si managerii ar face asta poate ar avea mai multe sanse de a pastra oamenii valorosi in firma. Oare ce-o fi mai important?
Spor si voie buna!
Un citat interesant, gandit parca special pentru a reflecta ce se intampla in perioada asta in lumea araba:
"Those who make peaceful revolution impossible will make violent revolution inevitable."
J.F. KennedyMai interesant e ca principiul se aplica si cand e vorba de conducerea unei organizatii sau in marketing.
In orice organizatie (companie, institutie sau ONG) oamenii oricum discuta si isi dau cu parearea cu privire la situatiile care apar, deciziile care se iau samd. E alegerea managementului daca lasa discutiile in zona informala (zvonuri, barfe, discutii la cafea).. sau creeaza un context in care discutiile pot avea loc in mod deschis, pot afla eventualele nemultumiri sau solutii si (mai ales) pot face ceva pentru a schimba lucrurile.
Marketerii sunt pusi in fata unei alegeri similare in opinia mea. In fiecare zi au loc zeci de mii de conversatii despre experientele consumatorilor cu produsele de pe piata si fiecare companie poate alege intre a ignora aceste discutii sau a crea un context in care opiniile clientilor sai sunt incurajate, ascultate, analizate si transpuse in schimbari. (cum, de fapt, scopul este sa influentezi aceste discutii, cred ca ma refer la a avea sau nu o strategie de "social media" :)
Pare ca marketerii se misca mai repede decat managerii, poate minati si de faptul ca au oportunitatea de a aduce mai multi bani in firma. Daca si managerii ar face asta poate ar avea mai multe sanse de a pastra oamenii valorosi in firma. Oare ce-o fi mai important?
Spor si voie buna!
vineri, 11 martie 2011
Solutia belgiana la scumpirea carburantilor!
Salve!
Azi dimineata, in drum spre munca, am remarcat titlul de pe prima pagina a unui ziar: "Frinarea cresterii preturilor de la pompa".
In contextul in care preturile au avut o crestere importanta in ultimile saptamini am auzit vorbindu-se de asta la stiri, in pauze de cafea..ce mai, cam peste tot! Asadar m-am straduit sa inteleg ce e cu initiativa belgienilor si, in final, mi se pare o idee tare interesanta, poate valabila si pentru Romania!
Ce vor sa faca ei? Au o lege de prin 2004 care prevede scaderea nivelului accizelor (care au o influenta covars itoare la pretul final de la pompa) atunci cand preturile o iau razna si depasesc un prag critic (1,47 euro/l in cazul motorinei si 1,61 euro/l in cazul benzinei). Scaderea accizelor compenseaza sau macar tempereaza cresterea pretului petrolului, astfel ca preturile ramin relativ stabile.
Sunt 2 motive pentru care mi se pare ca e o idee tare desteapta:
Poate ar fi interesant de facut niste calcule de impact pentru a estima efectul unei astfel de masuri in Romania!
Daca aveti opinii interesante pe tema asta folositi cu incredere comentariile, sa vedem la ce concluzii ajungem:)
Spor si voie buna!
Azi dimineata, in drum spre munca, am remarcat titlul de pe prima pagina a unui ziar: "Frinarea cresterii preturilor de la pompa".
In contextul in care preturile au avut o crestere importanta in ultimile saptamini am auzit vorbindu-se de asta la stiri, in pauze de cafea..ce mai, cam peste tot! Asadar m-am straduit sa inteleg ce e cu initiativa belgienilor si, in final, mi se pare o idee tare interesanta, poate valabila si pentru Romania!
Ce vor sa faca ei? Au o lege de prin 2004 care prevede scaderea nivelului accizelor (care au o influenta covars itoare la pretul final de la pompa) atunci cand preturile o iau razna si depasesc un prag critic (1,47 euro/l in cazul motorinei si 1,61 euro/l in cazul benzinei). Scaderea accizelor compenseaza sau macar tempereaza cresterea pretului petrolului, astfel ca preturile ramin relativ stabile.
Sunt 2 motive pentru care mi se pare ca e o idee tare desteapta:
- Se evita astfel declansarea unor crize datorate fluctuatiei bruste a preturilor. Majoritatea companiilor si-au facut previzionari de costuri pe 2011 iar o schimbare brusca de felul asta poate face enorm de mult rau, mai ales ca in prezent economiile sunt in revenire iar scumpirea carburantilor de obicei atrage o scumpire in lant. Care duce la reducerea consumului si inflatie..deci din nou in bratele recesiunii economice.
- Statul belgian isi apara propriile interese cand vine vorba de colectarea taxelor. In primul rand pentru ca astfel evita o situatie de tipul celei descrise mai sus, in al doilea rand pentru ca nu pierde mare lucru de fapt. Am fi tentati sa credem ca prin reducerea nivelului accizelor se va pierde o gramada de bani. Fals! Preturile mari ar duce la scaderea consumului, ceea ce inseamna mai putini bani din colectarea TVA-ului, astfel ca reducerea accizelor se compenseaza cu banii care urmeaza sa se colecteaza (in continuare) din TVA.
Poate ar fi interesant de facut niste calcule de impact pentru a estima efectul unei astfel de masuri in Romania!
Daca aveti opinii interesante pe tema asta folositi cu incredere comentariile, sa vedem la ce concluzii ajungem:)
Spor si voie buna!
marți, 28 decembrie 2010
Management si Self Management. Paradoxuri.(I)
Salve!
Cam asta e perioada in care obisnuiesc, cel putin in ultimii 4 ani, sa imi stabilesc obiective pentru anul urmator. Obisnuiesc sau mai degraba imi propun si „trag de mine” sa ma obisnuiesc – inca nu simt ca am transformat activitatea asta intr-un adevarat reflex, inca mai am nevoie sa-mi impun o disciplina.
Dar am ales sa fac asta, nu o fac pentru ca asa fac si altii, pentru ca am vazut in filme (moda americana cu New Year`s Resolutions) sau pentru ca am auzit din vreun training ca „asa e bine”. Pentru mine procesul are si sens si logica, am evoluat de la an la an si ma bucur sa revad cum l-am adaptat si perfectionat incat sa-mi fie din ce in ce mai util.
Nu despre procesul in sine as vrea sa va povestesc azi ci despre o mica ciudatenie pe care am realizat-o acum ceva timp si care mi-a revenit in atentie in perioada asta.
Mi s-a intamplat sa cunosc foarte multi oameni pasionati, care petrec ore in sir la birou, muncesc foarte mult si sunt dornici sa devina lideri mai buni si manageri mai eficienti, oameni care au creat sisteme complexe de lucru cu echipele lor, planificari in sistemul Balanced ScoreCard, instrumente de tracking de obiective sau cine stie ce alta minunatie care sa-i aduca mai aproape de atingerea rezultatelor. Am intalnit oamenii astia atit in AIESEC cat si in alte organizatii si putem vorbi chiar si de oameni „in toata firea”, angajati sau manageri in diferite firme.
Vazand ca sunt atit de multi oameni care investesc atita timp si energie in munca lor (m-am si recunoscut printre ei la un moment dat), m-am surprins la un moment dat intrebindu-ma de ce nu am investi macar o parte din aceasta energie pentru „managementul” propriei vieti?.. Cum de suntem foarte priceputi la a crea „obiective strategice”, KPI si „planuri de actiune” pentru organizatiile in care lucram dar nu suntem dispusi sa facem acest efort pentru vietile pe care le traim?
Spor si voie buna!
duminică, 26 septembrie 2010
Cele mai implicate judete in Let`s Do It Romania! (actualizare)
Salve!
Astazi revin cu situatia actualizata pentru datele din 21 septembrie.
Asadar, Topul final in functie de numarul de echipe:
.png)
Si Topul final in functie de indicele de implicare ( cati locuitori exista raportat la numarul de echipe LDIR, cu cat mai putini cu atit mai bine):
.png)
Asadar, situatia nu s-a schimbat in comparatie cu statisticile din 18 septembrie:)
Numai bine!
Astazi revin cu situatia actualizata pentru datele din 21 septembrie.
Asadar, Topul final in functie de numarul de echipe:
.png)
.png)
Numai bine!
duminică, 8 august 2010
Articol savuros, a la Plesu
Salve!
Preiau un articol cu adevarat savuros despre Valentin Stan - "omul cu laptopul" de la Antena 3, publicat de Andrei Plesu acum ceva vreme in ziarul Adevarul. (indraznesc sa preiau articolul integral intrucat, din pacate, linkul nu mai este activ pe site-ul cotidianului )
Nu mai are rost sa precizez ca subscriu 100% la opiniile domnului Plesu, nu? Indraznesc sa sper, insa, ca "personajul cu laptopul" va disparea de pe ecranele televiziunilor mai repede decat publicul pe care il cultiva..
Spor si voie buna!
Preiau un articol cu adevarat savuros despre Valentin Stan - "omul cu laptopul" de la Antena 3, publicat de Andrei Plesu acum ceva vreme in ziarul Adevarul. (indraznesc sa preiau articolul integral intrucat, din pacate, linkul nu mai este activ pe site-ul cotidianului )
Nu mai are rost sa precizez ca subscriu 100% la opiniile domnului Plesu, nu? Indraznesc sa sper, insa, ca "personajul cu laptopul" va disparea de pe ecranele televiziunilor mai repede decat publicul pe care il cultiva..
Spor si voie buna!
Cu laptopul pe maidan - de Andrei Plesu
Spectacolul analizelor de politică externă livrat de dl Valentin Stan la emisiunile dlui Gâdea merită un premiu special pentru entertainment. Asistăm, de fapt, la o mică tragedie naţională, dar o tragedie drapată în hohote de rîs: rîde şi telespectatorul, rîde şi dl Gâdea, şi dumneata, şi eu, dar mai ales rîde dl. Valentin Stan, unul dintre cei mai fericiţi inşi din cîţi ştiu.Portretul lui e simplu: la antipodul lui Socrate, dl Stan, ştie că ştie: n-are dubii, n-are lacune, n-are ezitări. E informat, ”se prinde” repede, umblă la dedesubturi sibilinice. Memorie nu trebuie să aibă. Are laptop. Dar pînă la urmă nu contează ce şi cît ştie. Fabulos e stilul, vocabularul, mis en place. Dl Stan vorbeşte cam aşa: ”Domnu` Gâdea, băieţii de la Washington negociază cu rusul fără să ne spuie, iar noi suntem fraierii tîrgului. Da nici ruşii nu-s proşti. Fac mişto de Condy Rice cît cuprinde.
Sursa: http://www.buchjournal.de/
Nu e prima dată cînd americanii şi-o iau în freză de la ruşi. Dnu` Gâdea, mă urmăriţi? Fiţi atent aici! Aţi văzut ce zic americanii de turci şi de Marea Neagră? N-aţi văzut! Păi să vă spun eu: zic pe dos decît ambasadorul nostru la Washington. Ăla nu-nţelege nimic. Îl îngînă pe Cioroianu. De ce? Fiindcă toţi sunt proşti. Proşti făcuţi grămadă! Mai avem unu pe-aici, un băiat, Băsescu, care în ultima clipă a schimbat macazul, l-o fi învăţat careva: bă, las-o mai moale, că altfel ai terminat-o cu băieţii. Păi cine conduce lumea dnu` Gâdea? Aud? (Dl. Gâdea, luat repede, se bîlbîie, încearcă o glumiţă şi zice "Bush?"). Nu tăticu`‚ Putin! Ce zice el? Să le tragem cu turcii în mufă la români!
Pe americani, chestia asta îi lasă rece. Problema lor e că nu mai au levier la ruşi. Că altfel ştii cum le-ar cînta? (Dl Stan cîntă: Good bye, my love, good bye…), după care imită valurile mării şi se strîmbă de rîs. Dar hai să vedem ce zice viceconsilierul pentru apărare al lui Bush. Dnu` Gâdea, eşti cu mine? (decalc după engleza trans-atlantică a dlui Stan: Are you with me?). Ia ascultaţi! (Urmează un zgomot de laptop. Dl Stan ascultă euforic ceva ce noi nu auzim. Rîde. Comentează: "Poftim? Cum? Ce-a zis?" adică: ” Nu-i aşa că nu vă vine să credeţi, bă, boilor?!").
După această avalanşă retorică, în care tehnologia de vîrf colaborează cu şmecheria de birt şi cu o volubilitate de şpiţer nevrotic, e musai să-ţi pui cîteva întrebări:
1. Cum reuşeşte dl Cristoiu să rămînă atît de serios şi deferent cînd monologhează dl Stan?
2. Cum de nu-şi dă seama dl Gâdea că, ales de dl Stan pe post de mînă moartă (”Alo! Dnu` Gâdea, mă urmăreşti?”), nu-i rămîne decît să facă figură de tăntălău?
3. Cum de nu-şi dă seama dl Stan că, vorbind aşa cum vorbeşte, ratează doi iepuri deodată? Pe cei care vorbesc ca el îi doare în cot de politica externă. Iar cei care se ocupă de politica externă nu vorbesc niciodată ca el şi nu-l pot urmări decît înmărmuriţi. Dl Valentin Stan face parte din categoria (destul de răspîndită) a acelora care nu se pot convinge de inteligenţa proprie decît tratîndu-i pe toţi ceilalţi drept imbecili. Va sfîrşi perorînd ghiduş, scuturat de orgasmul propriei competenţe, dinaintea unei mulţimi de umbre, cărora să le poată spună, din cînd în cînd: ” Bă, prostănacilor, are you with me?”
vineri, 6 august 2010
Tramvaiele se mai schimba, oamenii ramin.
Salve!
Azi, dupa ceva vreme, am mers cu tramvaiul in Iasi pe ruta 5 (Dacia -Tutora), prilej bun pentru o "mica frustrare cotidiana" dar si pentru a face niste conexiuni si a desprinde niste concluzii.
Trecind peste nemultumirea asta, probabil la ordinea zilei pentru zeci de mii de ieseni, imi permit o parafrazare a unui vers celebru: tramvaiele se schimba, oamenii ramin. Mai precis oamenii si un anume mod de a gandi si de a actiona, care nu se va transforma prea curand, din pacate. Ma refer aici atat la cei cu functii de conducere cat si la marea majoritatea a angajatilor regiei, fie ca e vorba de vatmani, soferi, mecanici sau vinzatori de bilete care nu par a fi deprins regulile jocului intr-o "economie de piata" in care "clientul nostru este stapinul nostru".
..nu-mi ramine de spus decat " Dreapta vorba, organizarea muncii sa traiasca si sa mai poposeasca si pe la noi..!"
Azi, dupa ceva vreme, am mers cu tramvaiul in Iasi pe ruta 5 (Dacia -Tutora), prilej bun pentru o "mica frustrare cotidiana" dar si pentru a face niste conexiuni si a desprinde niste concluzii.
Desi s-au inlocuit tramvaiele vechi (fabricate de firma ceha Tatra) cu unele mai moderne, s-a schimbat si o parte din calea de rulare si, teoretic, ar trebui sa se poata circula mai repede.. am asteptat peste 25 de minute in statia de la Familial (cartierul Alexandru). Personal ma indoiesc ca asta ar fi graficul orar pe care trebuie sa-l urmeze..
Trecind peste nemultumirea asta, probabil la ordinea zilei pentru zeci de mii de ieseni, imi permit o parafrazare a unui vers celebru: tramvaiele se schimba, oamenii ramin. Mai precis oamenii si un anume mod de a gandi si de a actiona, care nu se va transforma prea curand, din pacate. Ma refer aici atat la cei cu functii de conducere cat si la marea majoritatea a angajatilor regiei, fie ca e vorba de vatmani, soferi, mecanici sau vinzatori de bilete care nu par a fi deprins regulile jocului intr-o "economie de piata" in care "clientul nostru este stapinul nostru".Intamplarea face ca tot azi am citit, cu oarecare amuzament, un articol recent (dintr-un supliment al Revistei 22) in care dl. Adrian Vasilescu (consilierul lui Mugur Isarescu) era intervievat si concluziona la un moment dat ca "in tara asta tinjim dupa un alt stil de organizare a muncii".
Acum, sincer, daca e sa ma gandesc la sirul de tramvaie si autobuze care stau si asteapta la capatul liniei, cu vatmani care citesc gazeta si dezbat "situatiunea" sau la zecile de angajati ai regiei care petrec 8 ore pe zi vinzand bilete in tonete (munca demna de suplinit prin instalarea unor automate care functioneaza 24/7) in loc sa fie in mijloacele de transport pentru a efectua controale..
..nu-mi ramine de spus decat " Dreapta vorba, organizarea muncii sa traiasca si sa mai poposeasca si pe la noi..!" Altfel, degeaba vor aparea prin orasele noastre tramvaie precum cele din Oradea (vezi foto), regiile noastre vor lucra tot cu eficienta de pe vremea tramvaielor Tatra. Ca acum, adica.
Spor si voie buna!
luni, 21 iunie 2010
Solidari la rau, la bine, mai putin..
Participarea la un training pe organizare comunitară desfășurat la inițiativa Centrului de Resurse pentru Participare Publică mi-a deschis ochii asupra unor aspecte interesante care se referă la modul în care gândim și interacționăm în comunitate.
Un exercițiu simplu și foarte semnificativ ne-a ilustrat cum funcționează comunitățile umane când se confruntă cu o problemă. Ne-am împraștiat scaunele în toată sala iar unul dintre participanți s-a ridicat in picioare pentru a reprezenta „omul rău” (personificarea unui individ sau grup de indivizi care doreau să facă un rău oarecare comunității). Acesta din urmă a fost direcționat în colțul sălii care se afla cel mai departe de scaunul rămas liber, cu scopul de a-l ocupa cât mai rapid posibil, fiind însă forțat, pentru a fi încetinit, să folosească mersul de pinguin. Firește, noi ceilalți, am primit misiunea de a-l împiedica să ocupe scaunul liber prin schimbarea scaunelor între noi, astfel încât să ținem „omul rău” permanent în mișcare.
Am constat în cîteva minute relevanța acestui joc și vi-l relatez tocmai pentru că sunt de părere ca reflectă realități și un mod de gandire care predomină in România. Ce s-a întamplat? Deși aproape toti eram convinși că vom reuși să învingem repede și fără dificultăți, am constat, cu evidentă frustrare, că în primele 5 minute nu reușisem să ținem „omul rău” departe de scaunul liber mai mult de câteva secunde! Apoi, treptat, am început să ne organizăm și să gândim modalități prin care să ne îmbunătățim „performanța”. Cu toată rușinea și fără să exagerez, recunosc că am avut nevoie de câteva zeci de încercări și aproape un sfert de oră pentru a învinge. Și ca să va faceți o idee, printre participanți se numărau lectori universitari, informaticieni, consultanți în accesarea fondurilor europene sau coordonatori de voluntari – în general persoane cu experiență în lucrul cu oamenii și în domeniul ONG...
Concluzia pe care am desprins-o cu toții? Cei care vor să fure, să înșele sau să facă un rău, la modul general, se organizează (de aici, probabil, și sintagma de crimă organizată), lucrează împreună! În schimb, oamenii de bine, cei care vor să îndrepte lucrurile, sunt mult mai rezervați și lucrează împreună sau se coalizează mult mai lent!
Dincolo de DEX, înțelesul și exemplificări ale solidarității în Romînia țin mai degrabă de înfăptuirea de rele decât facerea binelui... Solidaritate, așadar, începând de la mecanicul de locomotivă și magazionerul cu care tratează pentru a vinde motorină pe sub mînă, pînă la traficanți, vameși și polițiști de frontieră când e vorba de contrabanda de țigări; de la administratori de bloc și firme de montat termopane sau termoizolație, pînă la cea între reprezentanți ai autorităților publice și cei ai unor companii private care “colaborează” pentru a realiza caietul de sarcini într-o licitație publică sau, mai grav, între hoardele de mineri și reprezentanții puterii politice, cum am văzut în trecutul recent al României... Ei bine, aceștia găsesc cu toții energia și calea de dialog pentru „a da mînă cu mînă”, a trece peste disensiuni și puncte de vedere diferite ( care se referă la „modul de acțiune”, eventual!) pentru a ajunge la o cale de mijloc, o situație de cîștig reciproc sau “win-win”, cum s-ar spune!
Privind lucrurile într-o nuanță mai pozitivă, pare că noi românii suntem totuși solidari – poate fi vorba de „solidaritate cu cuțitul la os”- și când e vorba de repararea unui rău. Exemple, în acest caz, ar fi mobilizarea oamenilor în perioada inundațiilor din România, a donațiilor făcute în cadrul teledonului pentru victimile tsnumami-ului din 2004, a cutremurului din Haiti (2010) sau a unui caz tragic de boală semnalat de presă.
Cazurile de „solidaritate în bine” – pentru a face un bine – par a fi însă mult mai rare în România. Spun par întrucât, așa cum sesiza și Cosmin Alexandru într-un articol din Revista 22, răul e mult mai vizibil în societatea românească și e posibil ca situațiile în care indivizi sau organizații au reușit să colaboreze și să construiască parteneriate solide, renunțând la orgolii și la egoism, să răzbată mult mai greu în spațiul public românesc.
Trecând peste posibilitatea rezonabilă ca situațiile de acest fel să nu treacă de filtrul mass-media, cred că putem afirma însă că, atât în ansamblu cât și la nivel de individ, societatea românească nu are vocația solidarității, a constructivismului, a colaborării.
Nu sunt persoana potrivită pentru a judeca dacă am avut-o vreodată și am pierdut-o sau lipsa solidarității (spre bine) reprezintă o trăsătura intrinsecă a românilor încă de pe vremea dacilor sau a boierilor uneltitori din vremea lui Ștefan cel Mare sau Mihai Viteazul. În mod cert însă această lipsă reprezintă un simptom al neîncrederii existente între români și a absenței vizibile a mentalității și a simțului de apartenență la o comunitate.
Consecințele sunt fără îndoială nocive și, în fine, apare întrebarea ce este de făcut? Cum se reconstruiește încrederea? Cine este responsabil să facă acest lucru sau, mai românește (din păcate), de la cine să așteptăm asta? Biserică, justiție, politicieni.. sau societatea civilă?
Sunt de părere că societatea civilă are cele mai mari șanse să ofere exemple de „solidaritate în bine” și poate e cazul să o facă din ce în ce mai vizibil. E clar că mediul ONG ne oferă deja exemple semnificative de solidaritate pentru a repara sau a preveni un rău ( Pactul pentru București, spre exemplu, a fost semnat de aproximativ 40 de organizații neguvernamentale care se implică pentru salvarea unor clădiri cu valoare de patrimoniu cultural iar campania Let`s Do It Romania a adus la un loc alte câteva zeci de organizații și mii de voluntari pentru a curăța România de gunoaie). Nu avem însă suficiente exemple de solidaritate pentru a crea și implementa proiecte care să clădească ceva în România, nu să repare.
În acest context aș vrea să remarc parteneriatul construit de Asociația pentru Relații Comunitare, Fundația pentru Parteneriat și Fundația PACT, parteneriat care își propune, într-un final, refacerea încrederii în ideea de comunitate și în puterea comunităților de a-și modela mediul de viață prin înființarea fundațiilor comunitare.
Această inițiativă lăudabilă reprezintă un pas și poate deveni un exemplu că „se poate” și în România. Nu este de ajuns însă, și cu siguranță nu sunt singurul care se întreabă cum putem face mai mult pentru a aduce împreună oamenii care vor binele și care să formeze masa critică necesară pentru a crește ritmul dezvoltării și modernizării României?
Un exercițiu simplu și foarte semnificativ ne-a ilustrat cum funcționează comunitățile umane când se confruntă cu o problemă. Ne-am împraștiat scaunele în toată sala iar unul dintre participanți s-a ridicat in picioare pentru a reprezenta „omul rău” (personificarea unui individ sau grup de indivizi care doreau să facă un rău oarecare comunității). Acesta din urmă a fost direcționat în colțul sălii care se afla cel mai departe de scaunul rămas liber, cu scopul de a-l ocupa cât mai rapid posibil, fiind însă forțat, pentru a fi încetinit, să folosească mersul de pinguin. Firește, noi ceilalți, am primit misiunea de a-l împiedica să ocupe scaunul liber prin schimbarea scaunelor între noi, astfel încât să ținem „omul rău” permanent în mișcare.
Am constat în cîteva minute relevanța acestui joc și vi-l relatez tocmai pentru că sunt de părere ca reflectă realități și un mod de gandire care predomină in România. Ce s-a întamplat? Deși aproape toti eram convinși că vom reuși să învingem repede și fără dificultăți, am constat, cu evidentă frustrare, că în primele 5 minute nu reușisem să ținem „omul rău” departe de scaunul liber mai mult de câteva secunde! Apoi, treptat, am început să ne organizăm și să gândim modalități prin care să ne îmbunătățim „performanța”. Cu toată rușinea și fără să exagerez, recunosc că am avut nevoie de câteva zeci de încercări și aproape un sfert de oră pentru a învinge. Și ca să va faceți o idee, printre participanți se numărau lectori universitari, informaticieni, consultanți în accesarea fondurilor europene sau coordonatori de voluntari – în general persoane cu experiență în lucrul cu oamenii și în domeniul ONG...
Concluzia pe care am desprins-o cu toții? Cei care vor să fure, să înșele sau să facă un rău, la modul general, se organizează (de aici, probabil, și sintagma de crimă organizată), lucrează împreună! În schimb, oamenii de bine, cei care vor să îndrepte lucrurile, sunt mult mai rezervați și lucrează împreună sau se coalizează mult mai lent!
Dincolo de DEX, înțelesul și exemplificări ale solidarității în Romînia țin mai degrabă de înfăptuirea de rele decât facerea binelui... Solidaritate, așadar, începând de la mecanicul de locomotivă și magazionerul cu care tratează pentru a vinde motorină pe sub mînă, pînă la traficanți, vameși și polițiști de frontieră când e vorba de contrabanda de țigări; de la administratori de bloc și firme de montat termopane sau termoizolație, pînă la cea între reprezentanți ai autorităților publice și cei ai unor companii private care “colaborează” pentru a realiza caietul de sarcini într-o licitație publică sau, mai grav, între hoardele de mineri și reprezentanții puterii politice, cum am văzut în trecutul recent al României... Ei bine, aceștia găsesc cu toții energia și calea de dialog pentru „a da mînă cu mînă”, a trece peste disensiuni și puncte de vedere diferite ( care se referă la „modul de acțiune”, eventual!) pentru a ajunge la o cale de mijloc, o situație de cîștig reciproc sau “win-win”, cum s-ar spune!
Privind lucrurile într-o nuanță mai pozitivă, pare că noi românii suntem totuși solidari – poate fi vorba de „solidaritate cu cuțitul la os”- și când e vorba de repararea unui rău. Exemple, în acest caz, ar fi mobilizarea oamenilor în perioada inundațiilor din România, a donațiilor făcute în cadrul teledonului pentru victimile tsnumami-ului din 2004, a cutremurului din Haiti (2010) sau a unui caz tragic de boală semnalat de presă.
Cazurile de „solidaritate în bine” – pentru a face un bine – par a fi însă mult mai rare în România. Spun par întrucât, așa cum sesiza și Cosmin Alexandru într-un articol din Revista 22, răul e mult mai vizibil în societatea românească și e posibil ca situațiile în care indivizi sau organizații au reușit să colaboreze și să construiască parteneriate solide, renunțând la orgolii și la egoism, să răzbată mult mai greu în spațiul public românesc.
Trecând peste posibilitatea rezonabilă ca situațiile de acest fel să nu treacă de filtrul mass-media, cred că putem afirma însă că, atât în ansamblu cât și la nivel de individ, societatea românească nu are vocația solidarității, a constructivismului, a colaborării.
Nu sunt persoana potrivită pentru a judeca dacă am avut-o vreodată și am pierdut-o sau lipsa solidarității (spre bine) reprezintă o trăsătura intrinsecă a românilor încă de pe vremea dacilor sau a boierilor uneltitori din vremea lui Ștefan cel Mare sau Mihai Viteazul. În mod cert însă această lipsă reprezintă un simptom al neîncrederii existente între români și a absenței vizibile a mentalității și a simțului de apartenență la o comunitate.
Consecințele sunt fără îndoială nocive și, în fine, apare întrebarea ce este de făcut? Cum se reconstruiește încrederea? Cine este responsabil să facă acest lucru sau, mai românește (din păcate), de la cine să așteptăm asta? Biserică, justiție, politicieni.. sau societatea civilă?
Sunt de părere că societatea civilă are cele mai mari șanse să ofere exemple de „solidaritate în bine” și poate e cazul să o facă din ce în ce mai vizibil. E clar că mediul ONG ne oferă deja exemple semnificative de solidaritate pentru a repara sau a preveni un rău ( Pactul pentru București, spre exemplu, a fost semnat de aproximativ 40 de organizații neguvernamentale care se implică pentru salvarea unor clădiri cu valoare de patrimoniu cultural iar campania Let`s Do It Romania a adus la un loc alte câteva zeci de organizații și mii de voluntari pentru a curăța România de gunoaie). Nu avem însă suficiente exemple de solidaritate pentru a crea și implementa proiecte care să clădească ceva în România, nu să repare.
În acest context aș vrea să remarc parteneriatul construit de Asociația pentru Relații Comunitare, Fundația pentru Parteneriat și Fundația PACT, parteneriat care își propune, într-un final, refacerea încrederii în ideea de comunitate și în puterea comunităților de a-și modela mediul de viață prin înființarea fundațiilor comunitare.
Această inițiativă lăudabilă reprezintă un pas și poate deveni un exemplu că „se poate” și în România. Nu este de ajuns însă, și cu siguranță nu sunt singurul care se întreabă cum putem face mai mult pentru a aduce împreună oamenii care vor binele și care să formeze masa critică necesară pentru a crește ritmul dezvoltării și modernizării României?
miercuri, 13 ianuarie 2010
Primarii din Romania - topul performantei in atragerea fondurilor europene (2)
Salve!
Acum ceva timp aduceam in discutie posibilitatea masurarii performantei primarilor din municipiile Romaniei prin contabilizarea fondurilor europene atrase.
DIn pacate nu am dispus de timpul necesar pentru a incepe o cercetare in acest sens, insa azi dimineata am citit un articol al celor de la Ziarul Financiar care aduce date interesante:
"Romania a atras in trei ani de la intrarea in UE fonduri structurale in valoare de circa 600 mil. euro, majoritatea in 2009, in conditiile in care intre 2007 si 2009 am avut la dispozitie aproximativ 5,6 mld. euro. "
Mai interesant este de aflat ca cele mai slabe performante in atragerea fondurilor europene revin....autoritatilor publice. Mai precis, am absorbit (conform celor de la ZF) DOAR 1,58% din fondurile disponibile pentru "dezvoltarea capacitatii administrative" si 1,25% pentru "asistenta tehnica". Procentele astea sunt valabile in intervalul 2007-2009, deci vorbim de 3 ani de zile si putem elimina eventuale scuze de tipul "am scris proiectele, asteptam evaluarea"..nici o evaluare nu dureaza 3 ani !!!
Din punctul meu de vedere este mare pacat, mai ales in contextul de recensiune economica cand banii astia puteau reprezenta cheltuieli cu investitii ce alimenteaza economia, urmand a se regasi mai devreme sau mai tarziu in nivelul de trai.
Pentru mine e foarte frustrant sa vad stiri de felul asta! De ce?
Pentru ca, dupa stiinta mea, toate cartile se afla in mainele Guverului si a adminstratiilor locale! Cei din Guvern stabilesc regulile jocului (procedurile de aplicare la fonduri europene, agreeaza criteriile de evaluareetc) si, mai ales, pot acorda bani bugetelor locale pentru a co-finanta proiecte.
Autoritatile locale le ramine doar sa creeze departamente performante care sa aplice si sa asigure implementarea proiectelor finantate sau (daca legislatia permite) sa externalizeze scrierea proiectelor catre una din zecile de companii specializate in acest domeniu.
Tinand cont de miza care este in joc (19,2 miliarde de euro, fonduri NERAMBURSABILE pina in 2013) - aproape cat cele 20 de miliarde pe care Guvernul le IMPRUMUTA de la FMI, bani care trebuie RETURNATI - cred ca ar fi bine ca orice Guvern al Romaniei sa aiba acesta chestiune in Top 3 prioritati ale programului de guvernare!
Daca aveti mai multe pe informatii pe tema asta, va rog sa-mi dati un semn (comentariu sau mail), eu promit sa revin asupra acestei teme in viitor, poate cu vesti mai bune!
Spor si voie buna!
Acum ceva timp aduceam in discutie posibilitatea masurarii performantei primarilor din municipiile Romaniei prin contabilizarea fondurilor europene atrase.
DIn pacate nu am dispus de timpul necesar pentru a incepe o cercetare in acest sens, insa azi dimineata am citit un articol al celor de la Ziarul Financiar care aduce date interesante:
"Romania a atras in trei ani de la intrarea in UE fonduri structurale in valoare de circa 600 mil. euro, majoritatea in 2009, in conditiile in care intre 2007 si 2009 am avut la dispozitie aproximativ 5,6 mld. euro. "
Mai interesant este de aflat ca cele mai slabe performante in atragerea fondurilor europene revin....autoritatilor publice. Mai precis, am absorbit (conform celor de la ZF) DOAR 1,58% din fondurile disponibile pentru "dezvoltarea capacitatii administrative" si 1,25% pentru "asistenta tehnica". Procentele astea sunt valabile in intervalul 2007-2009, deci vorbim de 3 ani de zile si putem elimina eventuale scuze de tipul "am scris proiectele, asteptam evaluarea"..nici o evaluare nu dureaza 3 ani !!!
Din punctul meu de vedere este mare pacat, mai ales in contextul de recensiune economica cand banii astia puteau reprezenta cheltuieli cu investitii ce alimenteaza economia, urmand a se regasi mai devreme sau mai tarziu in nivelul de trai.
Pentru mine e foarte frustrant sa vad stiri de felul asta! De ce?
Pentru ca, dupa stiinta mea, toate cartile se afla in mainele Guverului si a adminstratiilor locale! Cei din Guvern stabilesc regulile jocului (procedurile de aplicare la fonduri europene, agreeaza criteriile de evaluareetc) si, mai ales, pot acorda bani bugetelor locale pentru a co-finanta proiecte.
Autoritatile locale le ramine doar sa creeze departamente performante care sa aplice si sa asigure implementarea proiectelor finantate sau (daca legislatia permite) sa externalizeze scrierea proiectelor catre una din zecile de companii specializate in acest domeniu.
Tinand cont de miza care este in joc (19,2 miliarde de euro, fonduri NERAMBURSABILE pina in 2013) - aproape cat cele 20 de miliarde pe care Guvernul le IMPRUMUTA de la FMI, bani care trebuie RETURNATI - cred ca ar fi bine ca orice Guvern al Romaniei sa aiba acesta chestiune in Top 3 prioritati ale programului de guvernare!
Daca aveti mai multe pe informatii pe tema asta, va rog sa-mi dati un semn (comentariu sau mail), eu promit sa revin asupra acestei teme in viitor, poate cu vesti mai bune!
Spor si voie buna!
luni, 21 septembrie 2009
Civika. Despre initiative si spiritul civic in Rominia.
Salve!
Revin azi cu prezentarea unei initiative de care am aflat acum vreo 2 luni si despre care mi-am tot propus sa scriu pe blog: Civika !
Imi reprosa, pe ton de gluma, un prieten ca scriu pe blogul asta despre lucruri, idei si initiative pe care deja le stia... M-a pus ceva pe ganduri sa aud asta si mi-am promis sa fac o selectie ceva mai riguroasa a ideilor pe care aleg sa le prezint, fie ele proprii sau apartinand altor oameni/organizatii care fac ceva de admirat. M-am hotarat insa ca fie nu mai mult de 2-3 la numar cei care afla prima data de subiectele pe care le abordez, merita sa continui si sa prezint idei, concepte sau realizari pe care le consider demne de a fi cunoscute, sprijinite sau replicate!
In cateva cuvinte Civika este un spatiu virtual adresat tuturor celor care locuiesc in Rominia si vor sa propuna o initiativa civica care sa schimbe ceva in bine, fie ca vorbim de comunitatea in care traim, educatie, ecologie, sanatate sau chiar cultura.
Ca sa merg mai departe, as indrazni sa spun ca e un loc care faciliteaza intalnirea oamenilor care nu se complac intr-o ipostaza de vesnica nemultumire, frustrare, dezamagire sau ignoranta, ci incearca sa faca ceva concret si practic pentru a aduce o schimbare.
Sunt foarte entuziasmat de concept si cred ca are cu adevarat sanse sa contureze o comunitate de oameni care sa comunice, sa colaboreze si sa genereze idei si intiative ce pot fi implementate fara a fi nevoie de o organizare formala intr-un ONG sau bugete de zeci de mii de euro.
Portalul a fost lansat relativ curand (la inceputul lui 2009) si numara in prezent aproximativ 300 de membri, 7 domenii de actiune si vreo 23 de initiative lansate! Prezint succint si cateva dintre ideile lansate pe care, personal, le-am gasit interesante:
1. Crearea unei platforme de freecycling prin care sa poti oferi gratuit obiecte de care nu mai ai nevoie si care pot fi inca folosite.
2. Ciclopromenada nocturna - plimbari nocturne cu bicicleta prin Bucuresti pentru a populariza utilizarea bicicletei ca mijloc de transport curat si pentru a crea presiune pe autoritatile publice pentru a facilita accesul cu bicicleta in conditii de siguranta.
3. Coltul meu verde - o initiativa foarte simpatica de a crea mici spatii verzi prin plantarea de iarba/gazon in zone cu pamint dezgolit (parcuri, gradini din fata blocului, lateralele verzi ale trotuarelor etc).
Citizenship-ul e inca in pantaloni scurti in Rominia, cum ar zice acelasi prieten mentionat mai sus, si cred ca Civika poate reprezenta un start pentru a promova mai organizat conceptul asta! Fireste sunt multe lucruri de imbunatatit la platforma on-line pentru a facilita comunicarea si organizarea grupurilor de lucru, insa lansarea si faptul ca se afla in stare de functionare e ce conteaza acum!
Cu un management corect, pasiune (de care stiu Slava Domnului ca exista din plin) si tenacitate, imi vine sa cred ca Civika poate face mai mult pentru Rominia in urmatorii 20 de ani decat toate guvernele si politicienii pe care i-am avut pina acum la un loc! De ce ? Pentru ca este fundamentata pe cateva principii simple si eficace: bun simt, beneficii comune/generale, implicare si initiativa personala - lucruri care, daca ar fi insusite si insumate de un numar semnificativ de oameni ar putea genera schimbarile pe care ni le promit politicienii si pe care ne-am obisnuit sa le asteptam, cu scepticism, injuraturi si muuulta neputinta.
Va invit asadar sa aruncati o privire pe site, sa treceti un pic si prin proiecte si poate chiar sa va alaturati unuia sau sa propuneti ceva!
Inchei postarea asta destul de lunga cu un citat al antropologului american Margaret Meads care se potriveste perfect cu "ideologia" Civika :
Spor si voie buna!
Revin azi cu prezentarea unei initiative de care am aflat acum vreo 2 luni si despre care mi-am tot propus sa scriu pe blog: Civika !
Imi reprosa, pe ton de gluma, un prieten ca scriu pe blogul asta despre lucruri, idei si initiative pe care deja le stia... M-a pus ceva pe ganduri sa aud asta si mi-am promis sa fac o selectie ceva mai riguroasa a ideilor pe care aleg sa le prezint, fie ele proprii sau apartinand altor oameni/organizatii care fac ceva de admirat. M-am hotarat insa ca fie nu mai mult de 2-3 la numar cei care afla prima data de subiectele pe care le abordez, merita sa continui si sa prezint idei, concepte sau realizari pe care le consider demne de a fi cunoscute, sprijinite sau replicate!
In cateva cuvinte Civika este un spatiu virtual adresat tuturor celor care locuiesc in Rominia si vor sa propuna o initiativa civica care sa schimbe ceva in bine, fie ca vorbim de comunitatea in care traim, educatie, ecologie, sanatate sau chiar cultura.
Ca sa merg mai departe, as indrazni sa spun ca e un loc care faciliteaza intalnirea oamenilor care nu se complac intr-o ipostaza de vesnica nemultumire, frustrare, dezamagire sau ignoranta, ci incearca sa faca ceva concret si practic pentru a aduce o schimbare.
Sunt foarte entuziasmat de concept si cred ca are cu adevarat sanse sa contureze o comunitate de oameni care sa comunice, sa colaboreze si sa genereze idei si intiative ce pot fi implementate fara a fi nevoie de o organizare formala intr-un ONG sau bugete de zeci de mii de euro.
Portalul a fost lansat relativ curand (la inceputul lui 2009) si numara in prezent aproximativ 300 de membri, 7 domenii de actiune si vreo 23 de initiative lansate! Prezint succint si cateva dintre ideile lansate pe care, personal, le-am gasit interesante:
1. Crearea unei platforme de freecycling prin care sa poti oferi gratuit obiecte de care nu mai ai nevoie si care pot fi inca folosite.
2. Ciclopromenada nocturna - plimbari nocturne cu bicicleta prin Bucuresti pentru a populariza utilizarea bicicletei ca mijloc de transport curat si pentru a crea presiune pe autoritatile publice pentru a facilita accesul cu bicicleta in conditii de siguranta.
3. Coltul meu verde - o initiativa foarte simpatica de a crea mici spatii verzi prin plantarea de iarba/gazon in zone cu pamint dezgolit (parcuri, gradini din fata blocului, lateralele verzi ale trotuarelor etc).
Citizenship-ul e inca in pantaloni scurti in Rominia, cum ar zice acelasi prieten mentionat mai sus, si cred ca Civika poate reprezenta un start pentru a promova mai organizat conceptul asta! Fireste sunt multe lucruri de imbunatatit la platforma on-line pentru a facilita comunicarea si organizarea grupurilor de lucru, insa lansarea si faptul ca se afla in stare de functionare e ce conteaza acum!
Cu un management corect, pasiune (de care stiu Slava Domnului ca exista din plin) si tenacitate, imi vine sa cred ca Civika poate face mai mult pentru Rominia in urmatorii 20 de ani decat toate guvernele si politicienii pe care i-am avut pina acum la un loc! De ce ? Pentru ca este fundamentata pe cateva principii simple si eficace: bun simt, beneficii comune/generale, implicare si initiativa personala - lucruri care, daca ar fi insusite si insumate de un numar semnificativ de oameni ar putea genera schimbarile pe care ni le promit politicienii si pe care ne-am obisnuit sa le asteptam, cu scepticism, injuraturi si muuulta neputinta.
Va invit asadar sa aruncati o privire pe site, sa treceti un pic si prin proiecte si poate chiar sa va alaturati unuia sau sa propuneti ceva!
Inchei postarea asta destul de lunga cu un citat al antropologului american Margaret Meads care se potriveste perfect cu "ideologia" Civika :
Never doubt that a small group of thoughtful, committed citizens can change the world. Indeed, it is the only thing that ever has.
Spor si voie buna!
Abonați-vă la:
Postări (Atom)
