Update Fundatia Comunitara Iasi

Salve!

Acum cateva saptamini lansam o idee privind reabilitarea cladirilor din centrul istoric din Iasi prin infiintarea unei fundatii comunitare care sa aiba asta pe lista de prioritati.

Ne-am mobiliza in cateva zile si am creat un grup de initiativa pentru a trimite o scrisoare de intentie catre Asociatia pentru Relatii Comunitare care finanteaza infiintarea unor astfel de fundatii.

Ieri am primit o veste buna - scrisoarea noastra se afla printre cele 10 care au fost selectate pentru etapa urmatoare, urmand a avea o intalnire cu organizatorii pentru a stabili un plan de actiune pentru viitor.

Orice idee sau opinie pe aceasta tema este binevenita si o puteti exprima pe un grup de Facebook pe care l-am creat in acest sens. Va incurajez deasemenea sa va alaturati unei cauze, tot pe Facebook.

Multumesc tuturor celor care sustin aceasta idee si sper sa o vedem implementata cat mai curand!

Numai bine!

Renasterea oraselor din Romania!

O impresie larg împărtășită în România este că orașele noastre se confruntă cu numeroase provocări și neajunsuri, care țin atât de infrastructură (rețele de drumuri,  canalizare, termoficare, electricitate șamd) cât și de poluare, trafic congestionat, lipsa spațiilor verzi sau a oportunităților de angajare.

Mii de tineri absolvenți ai unversităților din marile orașe aleg în fiecare an să se stabilească acolo unde și-au finalizat studiile, majoritatea fiind atrași de speranța unui trai mai bun. Se produce astfel o polarizare la nivelul marilor așezări urbane, multe orașe de mărime medie sau mică confruntându-se cu un adevărat exod al tinerilor spre șanse mai mari de angajare, cumpărături în mall  și, poate, accesul la evenimente și activități culturale.

Autoritățile locale din multe orașe par a fi depășite de aceste dificultăți și constrânse să acționeze în baza unor bugete restrânse, care acoperă foarte puțin din necesarul de investiții în domeniile specificate mai sus. Dacă adăugăm și managementul defectuos al banului public, lipsa specialiștilor în instituțiile publice, birocrația și rata redusă de absorbție fondurilor europene nerambursabile, devine clar că o să fie nevoie să mai așteptăm ani buni pînă să ajungem să trăim în România la care visează generații întregi de oameni.

Astăzi aduc în discuție cel puțin o alternativă la așteptare!

În străinătate există de ani buni practica înființării fundațiilor comunitare – un mijloc eficace de implicare a cetățenilor și a instituțiilor societății civile în dezvoltarea comunităților locale. Asociația pentru Relații Comunitare (ARC) a adus acest model în România, în orașe precum Cluj și  Odorheiul Secuiesc și propune extinderea lui în cât mai multe orașe din țară.

Conform definiției propuse de către ARC  ”fundațiile comunitare sunt organizații care atrag fonduri din donații de la persoanele fizice și companiile dintr-o anumită arie geografică și care distribuie fondurile atrase către cauze caritabile din aceeași arie geografică, pentru dezvoltarea acesteia”.

Cum funcționează?

Același model de funcționare îl folosesc și unele dintre marile universități americane pentru a-și susține operațiunile. Conform unui raport al Asociației Universităților din SUA, făcut public pe 3 martie 2010, Universitatea Harvard dispunea în iunie 2009 de un fond permanent (endowment fund) în valoare de 26 miliarde de dolari! Astfel, cu dobânzile obținute Harvard și-a finanțat  44,1% din total cheltuielilor.

În februarie 2010 ARC și-a oferit suportul pentru înființarea unor astfel de fundații comunitare în România. La expirarea termenului limită pentru trimiterea s-au primit 32 de scrisori de intenție din partea unor grupuri de inițiativă, care au apoi șansa să primească și un sprijin financiar inițial în valoare de 10 000 de dolari.

Sunt curios sa vad opiniile voastre cu privire la șansele și rolul pe care l-ar putea avea fundațiilor comunitare  în a transforma orașele din România! 

Renovarea centrului istoric din Iasi?

Salve!

Inspirat de participarea la Bucuresti la o intalnire a grupului intitulat "Noii pasoptisti" vin cu o noua propunere.

Zona Cuza Voda sau centrul istoric al Iasiului ar merita cu siguranta o soarta mai buna si sunt convins ca, cu finantarea necesara, s-ar putea transforma intr-un loc reprezentativ pentru Iasi, atragand turisti si creand oportunitati de investitii.

In acelasi timp e putin probabil ca Guvernul sau Primaria sa aloce fonduri in sensul asta in perioada urmatoare...

Propunerea mea ar fi sa infiintam o fundatie comunitara care sa se ocupe de reabilitarea centrului istoric prin adunarea de donatii de la persoane fizice (dupa modelul „da un leu pentru Ateneu”) si din bugetele de sponsorizare ale companiilor din Iasi – poate sunteti familiari cu posibiliatea de a dona pina la 3 la mie din cifra de afaceri (atat timp cat e suma nu depaseste 20% din impozitul pe profit).

Sunt convins ca iesenii ar raspunde cu entuziasm la o astfel de initiativa si s-ar gasi arhitecti si specialisti care sa lucreze pro bono.

Avem 3 zile pentru a inainta o scrisoare de inetntie si putem primi chiar o finantare initiala de 10 000 de dolari, conform informatiilor de aici.

Ce parere aveti? Astept cu nerabdare comentariile voastre!

Spor si voie buna!

Un romîn a creat Loteria Globală !

(...) Ideea i-a venit atunci când a participat la un seminar pe teme de dezvoltare durabilă și a realizat direcția în care evoluează planeta noastră. Alexandru declară că „Vremea corporațiilor create doar pentru a obține profituri uriașe trebuie să ia sfârșit”. El dorește implementarea unui altfel de model de business : „o afacere care este condusă într-un mod sustenabil, implicând toți stakeholderii cu obiectivul de a da înapoi societății”.

Care este ideea ?

Articolul complet poate fi citit pe Ziarul Deschis, aici.

Lectii din Kenya. Wangari Mathaai.

(..)I s-au acordat numeroase premii și distincții, însă este demn de menționat că, în 2004, a devenit prima femeie din Africa și primul activist în domeniul protecției mediului care a primit Premiul Nobel pentru Pace . Odată cu primirea acestui premiu, Mathaai a declarat: „Am crezut întotdeauna că munca noastră nu a fost doar pentru plantarea unor copaci. A fost pentru a inspira oamenii să devină responsabili pentru mediul înconjurător, pentru sistemul care îi guvernează, pentru viețile și pentru viitorul lor. Odată cu primirea Premiului, am realizat că suntem auziți în lume.”


Puțin reflectată în presa românescă, povestea lui Wangari Mathaai poate reprezenta un exemplu că schimbările majore pot fi produse de la orice nivel al societății, și o ilustrare reușită proverbului care spune că „ O călătorie de o mie de leghe începe cu primul pas”.



Iata si cea mai recenta initiativa marca Wangari Mathaai:



Articolul integral poate fi citit pe Ziarul Deschis

Solutie pentru problema cainilor strazii. (III)

Salve!

Sper ca propunerea mea sa fie interesant de parcurs si demna de luat in seama de catre cei care dispun de competente in domeniul asta.

Pentru a fi mai usor de urmarit am realizat o prezentare powerpoint pe care am pus-o pe slideshare si pe care o puteti gasi mai jos.

Solutie pentru problema cainilor strazii

View more presentations from iulianboia.

Articolul integral poate fi citit pe Ziarul Deschis

Cainii strazii. Amploare si costuri. (II)

Salve!

In materialul de astazi (partea I o gasiti aici) revin cu o prezentare mai detaliata a situatiei, acoperind limitarile legislatiei in vigoare, impactul si amploare acestei probleme si costurile pe care le implica pentru noi ca indivizi si ca societate in ansamblu, precum si o serie de initiative existente.


1. Legislatia

Cadrul legislativ in domeniu este dat de Legea pentru protectia animalelor (L. 205 / 2004 disponibila aici) si o lege din 2008 care aduce modificari si completari (L. 9/2008 disponibila aici). Esential de retinut din cele 2 acte legislative este articolul 71 din L. 9/2008 care prevede ca " Este interzisa eutanasierea cainilor, a pisicilor si a altor animale, cu exceptia animalelor cu boli incurabile constatate de medicul veterinar."

Acest articol creeaza premizele unui blocaj ce nu permite rezolvarea problemei cainilor comunitari, intrucat singura alternativa legala pe care au autoritatile locale responsabile sa gestioneze aceasta situatie este :

 colectarea cainilor de pe strazi
 sterilizarea acestora
 pastrarea in padocuri pentru 10 zile in speranta ca vor fi adoptati
 ... eliberarea pe strazi !

Solutia incurajata de legislatie merge in 2 directii: adoptia cainilor si disparitia lor pe cale naturala. Este o initiativa laudabila, aparent acceptabila pentru toata lumea insa, din punctul meu de vedere, are marele defect ca nu produce efectele dorite..

De ce spun asta?

2. Impactul si amploarea problemei

Pentru ca, doar la nivel de Bucuresti, exista peste 40 000 de caini ai strazii care ar trebui sterilizati si adoptati !! Am solicitat date de la institutia care are in responsabilitate solutionarea acestei probleme in Bucuresti (Administratia pentru Supravegherea Cainilor fara Stapan din Bucuresti ASCSB) si am aflat ca in 2008 si 2009 au fost sterilizati si adoptati 1621, respectiv 4979 de caini.

In ritmul asta ar mai fi nevoie de aproximativ 8 ani jumatate, doar pentru a steriliza numarul de caini estimat in prezent. La numarul asta se mai adauga si un numar necunoscut de caini cu stapin, care ar trebui sterilizati deasemenea pentru ca proiectul sa aiba rezultatele scontate.

In contextul in care un caine ajunge la maturitate si se poate reproduce de la virsta de 1 an (talie mica-medie), respectiv 2 ani (talie mare) iar o femela naste, in mod normal, intre 2-6 pui..putem avansa concluzia ca viitorul nu arata foarte stralucit. Practic, in ritmul in care se sterilizeaza aproximativ 5000 de caini anual, riscam sa avem cel putin alte cateva mii care se nasc intre timp...
Deasemenea, chiar in contextul in care am spera ca sterilizam toti cainii fara stapin din Bucuresti, disparitia lor pe cale naturala nu pare a fi o solutie cu un orizont de timp acceptabil (un caine traieste in medie 7 ani de zile). Estimarile celor de la Asociatia Cutu Cutu (una din organizatiile care activeaza in domeniu si care gestioneaza si campania de promovare a sterilizarii in Bucuresti) avanseaza ca problema asta se va rezolva in aproximativ 7 ani.

Ma intreb insa daca costurile pe care le implica sunt acceptabile? Cu o rata de aproximativ 9000 de oameni muscati anual, rezulta aproximativ 63 000 de bucuresteni care vor mai avea de suferit din aceasta cauza! Cifrele sunt valabile doar pentru Capitala!

La un cost mediu de 100 lei, tratamentul celor 63 000 de oameni muscati ar costa aproximativ 6 300 000 lei, iar costul sterilizarii celor 40 000 de caini din Bucuresti (am luat estimarea minima,de curand Prefectul Capitalei indicand numarul de 100 000 de caini ai strazii, sursa aici) ajunge la 1 600 000 lei (la un cost estimat pentru o sterlizare de 40 lei) ! Aici ma refer doar la costul operatiei in sine, fara a avea in vedere cheltuielile suplimentare presupuse de colectarea cainilor de pe strada, costuri cu personalul, intretinerea adaposturilor, timpul pe care il folosesc medicii ca sa trateze astfel de cazuri samd.

Daca ar fi sa consolidam cifrele la nivel national am ajunge la cateva zeci de mii de victime si costuri de zeci de milioane de lei, bani care ajung sa fie cheltuiti fara a rezolva, in fapt, aceasta problema! (senatorul Urban a redactat o expunere de motive care prezinta mai multe date si cazuri; poate fi gasita aici )

Dincolo de aceste costuri care pot fi estimate, deficitul de imagine pe care il provoaca mediatizarea cazurilor unor oameni muscati de caini produce pierderi inestimabile pentru Romania si ne arunca in randul tarilor „exotice” din punctul de vedere al nivelului de civilizatie ! De ce spun asta? Pentru ca in Romania se intampla sa avem parte de o surprinzatoare suprapunere de tehnologie avansata ( de exemplu retele de Internet de banda larga – locul 4 in lume! - si o rata impresionanta de penetrare a telefoniei mobile – peste 120% in 2008 ) cu provocari care tin de secolul al XIX –lea, cum e cea a cainilor strazii..

3. Initiative existente

Exista o serie de initiative laudabile care abordeaza aceasta problema. As enumera aici:

 Initiativa legislativa a deputatului Marinescu, care bine-intentionat, a creat o lege care amelioreaza sistemul in sensul introducerii unor masuri de protectie a animalelor, facilitarea adoptiilor, crearea unui registru national de evidenta. In opinia mea, din nefericire, sistemul nu a fost creat pina la capat iar prin faptul ca s-a interzis euthanasierea, fara a cauta o solutie de mijloc, aceasta problema inca exista.

 Initiativa legislativa a senatorului Urban care propune o imbunatatire a legii in vigoare (marirea perioadei de „cazare” a cainilor la 30 de zile si euthanasierea lor in cazul in care nu sunt adoptati). Din pacate aceasta initiativa sufera de superficialitate si creeaza o incoerenta legislativa, nefiind sustinuta nici macar de Guvernul Boc. Mentionez ca atat guvernul cat si cei 5 initiatori sunt din PDL – fapt ce indica in mod clar ca nici nu s-au obosit sa comunice pe aceasta tema inainte...



 Initiative ale unor asociatii de protectia animalelor care depun eforturi peste tot in tara pentru a incuraja adoptia cainilor fara stapin. Aici as mentiona website-ul www.adoptiicaini.ro , Asociatia APAM din Arad (www.apam.ro ), Asociatia Nuca din Cluj (www.nuca.org.ro ), Asociatia Salvati Animalele din Baia Mare (www.salvati-animalele.ro), Asociatia Cutu Cutu din Bucuresti (www.cutu-cutu.ro) sau Asociatia Ecovet din Timisoara (www.ecovet.ro).

 Initiativa celor de la Asociatia Cutu-Cutu, care in ciuda numelui :), realizeaza impreuna cu un numar de alte asociatii si parteneri institutionali o campanie masiva de promovare a sterilizarii a cainilor din Bucuresti, cu sau fara stapin. Din punctul meu de vedere, aceasta este o actiune care ataca fondul problemei si combate cauzele, reprezentand solutia pe termen lung – educatia populatiei, pentru ca, intr-un final, problema e creata de noi.

Cred ca avem suficiente informatii care arata ca aceasta problema ne afecteaza pe toti si prespupune costuri pentru intreaga populatie: costuri financiare, costuri de imagine, traume emotionale si divizarea neconstructiva in doua tabere (intr-un final se ajunge la opinii pro/contra euthanasiere).

In ultima sectiune a acestui material indraznesc sa propun o solutie care cred ca ar crea un sistem coerent si ar rezolva problema definitiv, intr-un orizont de timp rezonabil.

Spor si voie buna!