Nenea Iancu la Berlin

Preluare: teatrale.blogspot.com

Salve!

Saptamina trecuta am avut parte de o evadare de o saptamina linga Putna, in Bucovina, la bunici - loc de rasfat si desfatare, viata sanatoasa, plimbari pe dealuri, spart lemne si mult timp pentru citit!

Interesul recent pentru viata in Romania de la inceputul secoului XX m-a indeminat sa imprumut de la biblioteca un roman mai deosebit. Este vorba de romanul documentar  "Mitica si Nenea Iancu la Berlin" scris de Bogdan Badulescu si Olga Rusu. 

Romanul e construit in jurul corespondentei pe care o poarta Caragiale, auto-exilat la Berlin, cu prieteni si personalitati  din tara si cu "mult stimatul Herr Doktor" Paul Zarifopol - filolog roman care locuia in Leipzig.

E o carte spumoasa care il arata din belsug pe omul Caragiale, cu pasiunile si placerile sale (calatoria cu "zugul", adica trenul, berea Pfungstaedter, citirea nenumaratelor gazete din "Dacoromania", concertele de Beethoven si, mai ales, chermezele la beraria Sachsenhof din Berlin unde se lungea la dezbateri pina inspre dimineata), cu ideile sale despre arta, monarhie, conservatori, evenimentele vremii si cate si mai cate!

Dincolo de toate astea, corespondenta lui creaza portrete inedite ale unor personalitati ale vremii (Delavrancea, Take onescu, P.P. Carp, Garabet Ibraileanu, Dobrogeanu-Gherea samd) si un tablou tare interesant al Romaniei de atunci. Interesant pentru ca e foarte usor sa observam similitudinile, in trasaturile esentiale, cu Romania de astazi. Cand spun asta ma refer si la dorinta/tendinta de "modernizare" si "reformare" a tarii (asta facem si noi de vreo 20 de ani), la disputele din viata publica, ziarele transformate in "oficioase" de partid, scandalurile din viata politica (pe atunci Guvernul lui Carp era "cel mai dezastruos guvern din toate timpurile"), luptele parlamentare incarcate cu demagogie si cuvinte goale, afacerile necurate facute cu bani publici samd... Surprinzator pentru un om care a criticat virulent clasa politica, Caragiale s-a avintat in "lupta" pentru sustinerea lui Take Ionescu, mai mult in speranta unui loc in Parlament decat din convingere doctrinara... Asadar, privind din unghiul asta ajung tot la Eminescu si ale lui versuri "Toate-s noi si vechi sunt toate"...

Eu credeam ca domnia Regelui Carol I a fost o perioada de aur pentru Romania (din multe puncte de vedere chiar a fost) insa cartea asta a mai nuantat lucrurile si imi dau seama cat de greu este de judecat in mod rational, obiectiv o situatie sau un context "la cald". Concluzia mea este ca e nevoie de ceva timp care sa treaca peste ziua de azi ca sa stim ce s-a intamplat cu adevarat pentru ca, daca ne referim la perioada vizata de romanul asta, prin ochii lui Caragiale, putem crede ca e o Romanie aflata in decadere si dezastru..Si astazi stim prea bine ca nu e cazul.

Oricum, cartea merita din plin sa fie citita si poate fi gasita in bibliotecile publice! Daca nu v-am convins eu mai fac referire la o recenzie scrisa de Iulia Blaga pe care o puteti citi aici.

Spor si voie buna!